Scurt, scurt, ştiu că sunteţi grăbiţi şi nu vreau să vă ţin mult… dar în ultima vreme mulţi prieteni m-au întrebat despre alimentele de origine vegetală şi când/cum se pot da copiilor mititei. Acum, trebuie să fie clar: copiii sunt de mai multe…” feluri”: foarte mici şi atunci se numesc.. bebe sau sugari, mici (între 1 şi 3 ani) şi atunci se numesc copii.. mici, după care urmează clasele… mărişoare la care nu vreau să mă refer în acest articol.

Nu, clasificarea nu e făcută după ureche şi nici nu îmi aparţine. Este o clasificare.. clasică, pe care nici nu ştiu cine a stabilit-o cu precizie dar care este aplicată de toţi, de la asociaţiile de pediatrie, până la organizaţia mondială a sănătăţii. Ştiu, bebeluşii şi copiii mici sunt fiinţe fragile. Am crescut 2. Acum sunt mai mari ca mine, şi pe lung, şi pe lat J

Părerile cu privire la nutriţia lor sunt foarte diverse, dar întotdeauna extrem de conservatoare. Copilaşii nu au voie mai nimic… în afară de… combinaţii de-a dreptul nesănătoase gen “biscuit pisat cu măr ras” (sper că niciun pediatru nu mai recomandă aşa ceva).

Dar ce facem cu legumele, fructele, leguminoasele? Când le putem da?! Răspunsul este simplu: odată cu diversificarea. Să nu ne facem iluzii, până la 7-8 luni principalii nutrienţi copilul şi-i va lua din laptele de mamă (cel mai indicat) sau din formula.

Deci nu vă descurajaţi dacă mâncarea pregătită cu greu este scuipată de la prima linguriţă. În rest, respectând principiile abordării treptate.. adică se introduce un aliment o dată, în cantităţi mici care se cresc progresiv… şi al răbdării de fier, putem să îi dăm lui bebe orice.

Începem, desigur, cu legume fine, gen morcovel fiert, puţină sfeclă coaptă, mazăre fină sau fasole verde, totul bine de tot păsat, ca să nu aibă dificultăţi de înghiţire.

Apoi, încet, încet, putem da broccoli, conopidă, ardei gras, avocado… Putem trece după 8 luni şi la niţică linte fiartă sau alte leguminoase extrem de bine fierte şi pasate (se poate astfel îndepărta învelişul, dacă e considerat prea dur pentru copilaş). Un tofu nesărat, de calitate bună, este o minunată sursă de proteine alternative.

Pe măsură ce bebe începe să “molfăie”, îi putem toca bine şi câteva frunzuliţe crude de salată. Fructele, administrate întâi pasate şi cu mare atenţie la toleranta digestivă, pot fi crescute în cantitate şi nu trebuie să se limiteze la banane. Tot încetişor îi putem da celui mic unturi de nuci (arahide, migdale fără coajă, caju), bine de tot mixate, cremoase, astfel încât să nu se înece cu ele.

Dragi părinţi, nu vă lăsaţi păcăliţi: cel mic va prefera întotdeauna cerealele cu lapte. Aşa au făcut şi copiii mei. Dar cum lecţia se învaţă mai bine când începem să o predăm devreme, este indicat că şi alimentaţia să devină sănătoasă încă de timpuriu.

Succes şi nu vă descurajaţi… eşecurile vor fi doar temporare şi micuţul va accepta, în timp, minunatele produse din lumea vegetală.