Recent oamenii par sa fi descoperit adevarul intelepciunii populare (de la noi sau de aiurea) care recomanda diferite plante, fructe, legume pentru profilaxie si ca adjuvant al tratamentelor unui mare numar de boli. Avem acum si explicatia modului in care actioneaza aceste daruri ale naturii: ele contin fitonutrienti cu actiune antioxidanta. Pentru ca asta este paradoxul biologiei umane: nu putem trai fara oxigen, dar, in acelasi timp, in corpul nostru apar radicali liberi de oxigen care sunt normali dar agresivi pentru tesuturi, organe, celule. Studiile recente arata ca radicalii joaca roluri fiziologice si ca actiunea nociva este contrabalansata de mecansime antioxidante bine puse la punct. La acestea se adauga aportul din afara, exogen, de antioxidanti. Cum nu putem evita formarea de radicali liberi (miscarea fizica intensa determina formarea lor in cantitate mare, dupa ce mancam corpul suporta tranzitoriu o perioada de stres oxidativ, etc), trebuie sa ajutam organismul sa ii neutralizeze. Cu varsta, in urma stresului general exagerat si expunerii la noxe, apararea antioxidanta se poate “sufoca”. Si atunci incepem sa…”ruginim” in urma oxidarilor exagerate. Stiu, e o metafora cam inabila, dar dincolo de ea, sensescenta este, printre altele, rezultatul stresului oxidativ. Ce putem deci face?! Ce este de inteles din atatea studii contradictorii care au avut in obiectiv antioxidantii?!  Un lucru simplu: ca trebuie sa mancam cat mai multe alimente bogate in antioxidanti. Suplimentele sunt si ele utile, dar niciodata nu vor fi tot atat de bune ca alimentele in sine.

Alimentele bogate in antioxidanti nu au nicio contraindicatie si nici efecte adverse. Nu urmariti un anume antioxidant. Lista lor este enorma (de la vitamine si minerale, pana la flavonoide, polifenoli, etc). Unii s-au bucurat de mai multa “simpatie” din partea cercetatorilor si de aceea stim mai multe despre ei, dar asta nu ii face mai speciali. In anii ce vor urma este posibil ca si alte substrante sa se poata lauda cu efectele resveratrolului, de exemplu. Solutia cea mai buna este sa mancati fructul sau planta ca atare, intr-o forma cat mai apropiata de cea naturala. Nu considerati antioxidantii ca panacee, ei nu vindeca tot. Studiile pe care le avem sunt efectuate cel mai ades in laborator, pe celule pe care s-au aplicat direct substantele. In viata de zi cu zi, numai o mica parte din antioxidanti se absorb din tubul digestiv si inca si mai putini ajung direct la celulele corpului nostru. De aceea cel mai eficient este sa consumam alimente bogate in antioxidanti zilnic, poate chiar la mai multe mese pe zi. Organismul isi va lua cat are nevoie.

Si o intrebare fireasca: de unde stim ce alimente sunt pline de aceste substante?! In trecut s-au incercat clasificari dupa asa zisul ORAC (Oxygen Radical Absorbance Capacity), la care s-a renuntat pentru ca se referea la o detrerminare stricta de laborator. In locul lui au aparut alte evaluari cum ar fi proba Folin Ciocalteu sau proba trolox. Suna complicat si chiar este, de aceea cred ca orientativ ORAC ramane o valoare pe care o putem avea drept reper. Aceasta, ca si ceva cu mult mai simplu, mai ales cand este vorba de plante: culoarea. Cu cat aceasta este mai intensa si mai vie, cu atat capacitatea antioxidanta este mai mare. Stiu, cele mai mari valori antioxidante le au superalimentele. Sunt fructe venite de departe cu nume exotice (pudra fructului de baobab, turmericul, vanilia, ghimbirul, goji,ceaiul verde, cacaoa, cafeaua verde, etc). Dar nu uitati ca si produse autohotone au o valoare deosebita. Si as aminti aici rozmarinul, menta, oregano, extractul de sambure de strugure, busuiocul, cimbrul, anghinarea, fructele de padure,broccoli, usturoiul, etc. Deci investiti cu cap, in asa fel incat mesele voastre sa fie colorate, parfumate si pline de antioxidanti.