Cred ca pana acum mi-am facut destul de clara pozitia cu privire la alimentatia vegana. Este o alegere personala, care poate avea la origine tot felul de motive. Nu le comentez. Eu le consider pe toate bune. Dar ce ne facem cand este vorba de copii?! Putem hotari in locul lor?!Este bine sa o facem?! Putem (sa fim sinceri) sa ne asumam aceasta raspundere, atunci cand absolut toata familia este impotriva noastra?!Pe ce informatii ne bazam alegerea, in asa fel incat copilul sa prospere si fara carne, lapte sau ou?!Cum o sa facem fata atunci cand o sa fim acuzati ca prin hotararea noastra am pus in pericol sanatatea copilului?! Ca va asigur, asta se va intampla mai devreme sau mai tarziu. La prima raceala garantat…Din cate vedeti, o gramada de intrebari…si inca nu le-am pus pe toate. Si nu am raspunsuri la toate, stati linistit, mai ales la cele care tin de aspectele morale ale problemei. Un lucru imi este clar: nu are sens sa mergem pe calea aceasta, daca nu este toata familia in aceeasi “barca”. Daca doar unul dintre soti este vegan, iar celalat este nu numai omnivor, ci si antivegan, situatia va fi imposibila pentru ca alegerile alimentare pentru copil trebuie pana la urma sa fie bilateral acceptate. Daca, in schimb, si mama si tata sunt convinsi de avantajele pe diverse planuri ale acestui tip de alimentatie, lucrurile se schimba. Va fi mai usor cu certitudine, dar nu prea usor.

Este nevoie de multa informatie si de efort, in asa fel incat sa ii oferim copilului tot ce are nevoie din surse vegetale. Evident, nu este deloc imposibil, dupa cum o dovedesc neinumarate cazuri de reusita. Dar daca ii vom oferi numai legume fierte sau salate, chiar si bio, inseamna ca nu am inteles cu adevarat ce inseamna nutritie vegana a copilui mic. La fel de mult vom gresi daca aplicam unele reguli pe care le urmam noi, ca adulti. De exemplu, copilul are nevoie de multe lipide, pe cand noi, adultii, incercam sa mancam ma degraba hipolipidic. Faptul ca un adult incearca sa nu sara calul la calorii nu se aplica deloc copilului in crestere. Nu trebuie uitat ca mancarea vegetala este mai diluata caloric si mai putin biodisponibila, deci cantitatea de alimente oferita copilului trebuie sa fie mai mare decat cea pentru un copil omnivor. De asemenea, atentie la suplimentele strict necesare. Nu uitati ca alimentele “la moda” nu au nimic comun cu alimentatia rationala a copilului mic. Este gustos si placut “laptele” de migdale, dar valoarea lui nutritiva e minima. El nu va putea substitui niciodata laptele de origine animala in dieta copilului de peste un an. Dar “laptele” de soia fortificat o va face cu real succes. In mod similar, alimentatia raw nu este sigur adecvata la varste mici, pentru ca are mult prea multe fibre, e mult prea greu de folosit si depaseste posibilitatile de actiune ale tubului digestiv de copil.

Ar mai fi multe de spus. Pentru cei hotarati sa o apuce pe acest drum vreau sa afirm cu hotarare ca exista resurse informationale multiple, ca si argumente pro. Depinde, ce este drept, ce se asteapta de la alimentatia vegana. Vreau sa repet: daca se asteapta ca ea sa rezolve toate problemele de sanatate ale copilului, atunci mai bine nu apucati pe calea aceasta. Chiar am fost martora recenta a unei situatii in care un copil cu raceli repetate a devenit vegan de azi pe maine, pentru ca asa au crezut parintii ca il ajuta. Dieta copilului era, din pacate, clar necorespunzatoare, mai ales ca se dorea sa I se dea numai bio. Dar bio inseamna, din pacate, sa ai la dispozitie o gama limitata de produse, ori doua din secretele alimentatiei vegane sunt tocmai diversitatea si complementaritatea. Dincolo de aceasta, tranzitiile “instant” de la un tip de alimentatie, la alta nu sunt sanatoase, iar absenta unei indrumari de specialitate poate fi o mare problema.

La polul opus, am vazut si o mamica de bebelus, care bebelus pare a fi dusmanul inrait al carnii! Nu o mananca sub nicio forma! In schimb este mort dupa salate, fructe, legume. Desi mama nu are dorinta de a-si face bebelusul vegan, ea I ofera o gama cat mai diversa de vegetale si nu se codeste in a-I oferi de la sfecla si sparanghel, pana la mango si capsuni sau mancarica de linte. Evident, intreband mereu daca procedeaza corect

Care este situatia ideala?! In niciun caz prima. Nu stiu daca a doua. Pe undeva nici nu stiu daca e bine sa alegi in locul celui mic. Probabil ca pe la 4-5 ani, urmand modelul parintilor, pruncul va trece la veganism chiar daca pana atunci a mancat si alimente de origine animala. Concluzia , insa, este ca se poate. Ramane ca fiecare sa hotarasca cu responsabilitate pe ce cale va porni cu copilul sau va astepta pana acesta va decide singur.