Aşa cum am spus şi într-o postare de pe profilul meu de Facebook, veganismul este asociat de mulţi, la ora actuală, cu cheltuieli foarte mari, cărora cu greu le face faţă un om cu venituri obişnuite. A fi vegan, cred unii, e foarte scump, nu-si permite oricine un atare lux (!). Nu ştiu de unde şi până unde s-a ajuns la concluzia asta. Poate pentru că multe VIP-uri române sau străine, mai ales aparţinând showbizului, se laudă cu veganismul lor (întotdeauna episodic). Dar nu-i aşa şi o spun din proprie experienţă. Mi se pare chiar hilar să se creadă că o alimentaţie bazată pe fructele pământului este scumpă! Culmea este că, în multe părţi ale globului, a mânca vegan este încă o dovadă că eşti sărac, că te dau banii afară din casă. Sau poate că asta o fi o scuză? “Nu renunţ la.. carne, pentru că sunt… sărac?!” Ascultaţi şi voi cum sună şi spuneţi-mi ce credeţi…

În fine, pe scurt, atât strămoşii machidoni, cât şi “lămâile” oferite de viaţă, m-au învăţat să fiu econoamă. Ca atare, în cele ce urmează, o să luăm frumuşel la rând câteva componente de bază ale alimentaţiei şi traiului vegan şi o să vedem de unde şi cum facem să ieşim până la sfârşit pe plus. Nu numai la capitolul sănătate şi linişte interioară, acolo sigur vom ieşi, dar şi la portofel. Dacă-mi scapă ceva, mă întrebaţi voi. Vă pot spune de unde cumpăr eu produsele. Din păcate, niciunul din comercianţi nu m-a sponsorizat pentru acest articol J Dar nu mă supăr dacă o va face pe viitor J

Astăzi, primul episod. Va mai urma cel puţin unul …

Mâncarea veganilor are la bază 4 mari categorii de alimente: derivatele cerealiere, leguminoasele, nucile/seminţele şi legumele/fructele. O să le luăm pe rând.

Prima categorie: cerealele. Absolut toate sunt ieftine. În România, unde dacă pui în pământ o sămânţă, răsare un lan, orice cereală este la îndemâna tuturor. Feriţi-vă de făinurile care… te slăbesc mâncând sau alte produse şmecher numite. Dacă puteţi aranja cu un morar, cumpăraţi faină direct de la moară, însă atenţie că făinurile integrale, indiferent de cereala de la care provin, având încă germenele bogat în grăsime, râncezesc rapid şi trebuiesc consumate în maximum 6 luni. În caz că nu ştiaţi, se cultivă orez şi în România, deci nu sunt motive să fie scump. Variantele obişnuite se găsesc la sume modice în supermarketuri, mai ales sub brand-ul propriu al magazinului. Variantele exotice pot fi, mai nou, cumpărate la kilogram de la magazinele cu seminţe şi mirodenii “din sac”. Recent am văzut orez negru sălbatic (excelent la gust şi foarte sănătos) cu 12 lei kg la un magazin de acest tip. Nu e nevoie să faci rată la bancă pentru aşa ceva … În rest, făinurile de orz, ovăz, secară, etc din magazinele de sănătate pot fi ceva mai scumpe, însă nici una nu trece de 10 lei kilogramul. Dacă socotim cât de mult ne ţin, nu este exagerat. Şi ele pot fi achiziţionate la preţuri muuult mai mici direct de la producător. Nu vă lăsaţi amăgiţi de fraze de genul: măcinată la moară cu pietre (influenţa pe valoarea nutritivă e nulă, scade doar puţin indicele glicemic) sau bio. În cazul produselor cerealiere şi al leguminoaselor, care au coji protectoare ce le fac să fie bune zeci de ani de la recoltare, faptul că sunt sau nu bio nu e semnificativ. Am mai atras atenţia şi în trecut că aceste produse nu păstrează reziduuri de pesticide, deci nu merită investit în variante bio, decât dacă pur şi simplu nu mai avem ce face cu banii. Dacă vă plac amestecurile de tip muesli, cel mai bine este să vi le faceţi singuri. Cumpăraţi fulgi de cereale şi amestecaţi-i cu fructe uscate şi nuci. În felul acesta nu numai că ieşiţi mai ieftin, dar şi folosiţi proporţiile dorite. Fulgii de cereale simpli sunt foarte ieftini (fulgii simpli de ovăz, plini de beta-glucani hipocolesterolemianti, costă la Kaufland, marcă proprie, 2 ron/0.5Kg).

Ceva mai costisitoare sunt cerealele gluten free “noi”, gen quinoa sau amaranth. De fapt, ele sunt pseudo cereale şi, să recunoaştem, pe unele le mâncăm şi noi, cei care tolerăm glutenul Dar chiar şi ele au apărut la preţuri absolut avantajoase la magazinele anterior amintite. Am văzut recent quinoa “din sac” cu 50 lei kilogramul, în toate variantele coloristice posibile. Iar un kilogram ţine foarte foarte mult timp.

Leguminoasele: fasolea şi lintea de toate tipurile pot fi şi ele cumpărate la kilogram. Preţurile se învârt în jurul a 10 lei kilogramul, iar un kil de fasole hrăneşte o gură flămândă vreme îndelungată, asigurându-i nu numai proteine, ci şi vitamine, minerale şi fibre de calitate. În ultimul timp am văzut şi leguminoase asiatice foarte bune şi ca gust şi ca valoare nutritivă, de tipul fasolei mung, la acelaşi preţuri, tot în magazinele care vând din ” sac”.

Nu uitaţi că orice aliment cu amidon (cereală, leguminoasă) tratat termic se umflă, creşte ]n volum de aproximativ 3 ori! Deci, dacă îţi pui la fiert 100g de fasole sau paste, în farfurie o să aterizeze … 300g de mâncare! E util de ţinut minte asta şi la calculat caloriile – 100g de paste uscate au aprox 300 de kilocalorii, 100 g paste fierte nu mai au decât 120. Derivatele de soia, care ea însăşi este o leguminoasă, gen pateu, tofu, mezeluri sunt produse de diferite firme, dar recomand doar două: Inedit şi Fitofit. La ambele, soia nu e modificată genetic. Restul producătorilor utilizează o abundenţă de aditivi şi sunt exagerat de sărate. Când cumpăraţi mezeluri sau pateu de soia, uitaţi-vă ca boabele de soia sau concentratul proteic din soia să se afle printre primele ingrediente. În felul acesta vă asiguraţi că mâncaţi proteinele de care aveţi nevoie şi nu cine ştie ce material de “umplutură”. Din nou, preţurile sunt modice. Un kilogram de tofu costă în jur de 22 ron. Din păcate nu am văzut pe piaţa românească un delicios preparat, tempeh, făcut tot din boabe de soia. Patronul de la Fitofit mi-a spus că a fabricat în trecut dar, din cauza lipsei de cerere, nu mai face. Păcat. Eu îmi cumpăr uneori de la un magazin asiatic din Bruxelles şi este foarte ieftin (3 euro kilogramul) dar, fiind perisabil, nu pot lua decât pentru consumul imediat.

Un aliment delicios şi nutritiv, derivat de leguminoase, este humusul. Variantele gata preparate din comerţ sunt de regulă pline de chimicale şi îndoielnice ca gust. Vă recomand să vi-l faceţi singuri. Sigur ieşiţi mai ieftin (năutul nu e scump), chiar dacă vă cumpăraţi tahini de-a gata (recent am luat o găleată de un kilogram cu 27 de lei). Dar şi pe acesta vi-l puteţi prepara singuri deşi, fiind cam laborios, e mai bine să nu vă încumetaţi la aşa ceva.

Şi, pentru că vorbeam de năut, vă mai recomand ceva: faina de năut. Indienii o folosesc mult, dă un gust excelent la clătite şi la alte produse prăjite sau coapte. În combinaţie cu o faină de cereale, vă oferă proteine complementare şi o gamă completă de aminoacizi esenţiali. Şi ea poate fi găsită la magazinele naturiste şi, o jumătate de kilogram (la 7,5 lei), vă va ajunge multă vreme.

Mă opresc aici şi aştept întrebările. Săptămâna viitoare vorbim despre alte alimente vegane. Toate… de ”lux”.