Chiar vroiam să vă întreb: ce credeţi despre informaţiile nutriţionale?! Ce părere aveţi despre sursele de care dispuneţi în acest domeniu?! Vi se par clare sau uneori vă fac să vă simţit debusolaţi?! Legat de asta, demult vreau să scriu câteva cuvinte.

Acum 3-4 ani am lucrat cu studenţii mei la un studiu din care vroiam să aflăm cam ce cunoştinţe şi păreri au românii despre alimentaţia sănătoasă. Cum fondurile de care aveam nevoie erau grozave, dar lipseau cu desăvârşire, nu am putut folosi un eşantion reprezentativ, ci m-am bazat pe muncă voluntară a copiilor de la universitate şi pe ajutorul colegilor din ţară. Aşa cum mă aşteptam, la întrebarea: “cum consideraţi că sunt informaţiile pe care le primiţi despre nutriţie?”, cei mai mulţi au bifat varianta “confuze şi inconsecvente”. Răspunsul nu a făcut decât să confirme ceea ce a fost evidenţiat în alte ţări, şi anume că oamenii se simt depăşiţi şi induşi în eroare de ce citesc, aud sau văd în domeniu. Azi ni se spune că un aliment e sănătos, mâine aflăm că ne face rău. Ieri anumite componente alimentare erau sigure, astăzi suntem informaţi că ele ne grăbesc drumul spre cancer şi nefiinţă! Ce să mai credem?! Ei, chiar eu, deşi lucrez de 25 de ani în domeniu, mă simt uneori dezorientată de avalanşa de informaţii contradictorii.

De ce anume trebuie să ţinem seama când citim şi ne informăm?!

În primul rând, după cum ştiţi, media preferă informaţiile senzaţionale, catastrofale şi exagerările. De aceea, când citiţi în media o afirmaţie, insusiti-vi-o cu moderaţie. Cel mai ades, acolo este doar o fărâmă mica-mica de adevăr (uneori nici aia). Urmăriţi mai ales publicaţii de încredere, nu pe cele care vânează senzaţionalul cu orice preţ. Orice afirmaţie trebuie verificată din mai multe surse… asta ştie orice ziarist! Deci aveţi mai mare încredere într-o afirmaţie pe care au mai făcut-o şi alte publicaţii.În acelaşi timp, priviţi cu rezervă afirmaţiile făcute de pretinşi savanţi, al căror cv nu conţine nici lucrări ştiinţifice valoroase, nici funcţii academice de prestigiu. Poate că sunt aşa zişii “savanti-media”, transformaţi în oameni de ştiinţă doar de apariţia la televizor (avem exemple şi la noi, şi i străinătate)

Priviţi cu rezervă afirmaţiile care se bazează doar pe un singur studiu. Iar dacă studiul este făcut pe un număr foarte mic de oameni, dacă foloseşte animale de experienţă sau dacă studiul nu a fost publicat într-o revistă ştiinţifică de mare renume (care se evaluează după indicele de impact), fiţi şi mai sceptici. Faptul că pretinşi oameni de ştiinţă fac pretinse studii adevărate este un fapt des întâlnit şi, din păcate, nu e pedepsit prin lege. Modul în care trebuie să decurgă un studiu ştiinţific este clar definit, puţină lume ştie asta. În universităţi se studiază materia “Metodologia cercetării ştiinţifice”. Tocmai pentru că studiile să nu fie făcute “după ureche”. Dacă eu cresc 3 şoricei în balcon şi-i chinui în fel şi chip ca să obţin un..” studiu”, nimeni nu mă va lua în serios. Un element foarte important este reproductibilitatea rezultatelor unui studiu. Adică un studiu are valoare dacă şi alţi cercetători, lucrând în alt mod, pe alţi subiecţi, pot obţine rezultate similare. Altfel rezultatele pot fi doar jocul întâmplării.

Încă şi mai mult, cele mai sigure sunt nişte studii numite “meta-analize”. Ele iau la verificat muuuulte cercetări care s-au făcut pe un anume subiect. Le “purică” în detaliu, de la metodologie, la statistică şi dau verdictul. Dar nici chiar meta-analizele nu au valoare abasoluta.

Sfatul meu este să fiţi întotdeauna sceptici. Nu lăsaţi niciodată bunul simţ de-o parte. Şi nu uitaţi: nutriţia este o ştiinţă foarte dinamică şi este firesc să evolueze. De aceea de multe ori stuidiile se pot bate cap în cap. Calea de mijloc este cea mai bună şi moderaţia este întotdeauna cheia succesului!