Pentru că cineva care ne urmăreşte postările ne-a comparat cu maimuţele, am stat eu şi m-am întrebat: în afară de mâncatul fructelor, ce-am mai avea în comun cu maimuţele?! Ca să îi aduc mai multe argumente pro doamnei referitor la afirmaţia dânsei, să îi arăt că are dreptate! Când spui maimuţă, ce-ţi vine-n cap?! Maimuţica se mişcă mult, sare de pe o creangă, pe alta, este activă şi jucăuşă. Deci am să mă îndepărtez puţin de discuţiile despre mâncare şi am să vă spun câteva vorbe despre mişcare. Când vorbim de stil de viaţă sănătos, nu ne referim numai la alimente, ci şi la renunţarea la fumat, la consumul moderat de alcool şi la efectuarea de efort fizic. Noi, oamenii, ca şi “” rudele” noastre anterior menţionate şi ca majoritatea fiinţelor vii, suntem “desenaţi “pentru a face muuulta mişcare. Avem muşchi şi oase puternice, metabolismul nostru se desfăşoară corect indiferent de vârstă numai dacă prestăm efort fizic, îmbătrânim frumos şi viaţa noastră are şanse să fie lungă numai dacă suntem activi. Străbunii îndepărtaţi îşi agoniseau hrana “exersând” din greu (asta când acea hrană era de găsit), mai aproape de zilele noastre, în Evul Mediu, cavalerii foloseau suliţe, topoare, lănci atât de grele, încât un om modern abia de le-ar putea ridica de jos. Aş putea continua cu mii de exemple, de la munca la câmp (seceratul şi cositul sunt mari consumatori de energie, comparabili poate doar cu sporturile foarte solicitante), până la simplul act de a te deplasa dintr-un loc, în altul sau acela de a-ţi procura apă (aţi scos vreo dată o găleată plină cu apă din fântână?!). Toate au fost astăzi simplificate în sensul în care pur şi simplu putem trăi şi munci perfect fără a presta prea mult efort. Şi lucrurile devin din ce în ce mai serioase, astfel încât am infernală senzaţie ca peste câteva decenii unicele locuri unde se va mai face mişcare va fi în spaţii special amenajate şi în cadru organizat. Acum, v-aţi putea întreba: şi ce dacă?! Există o problemă. Vedeţi voi, dacă omul nu este obligat de traiul de zi cu zi să se mişte şi mişcarea devine doar o opţiune (vorba aceea, “dacă musai, cu plăcere”), vă pot garanta că cei mai mulţi fie nu or să facă suficientă mişcare, fie or să o facă doar din când în când. În fond, cine are chef să se ducă să alerge pe bandă sau să meargă în gol cu o bicicletă ergonomica după ce se întoarce de la serviciu?! Că să nu mai vorbim despre faptul că sunt oameni care pur şi simplu nu au timp de aşa ceva! Încă şi mai mult, sunt oameni care îşi spun: sunt slab, de ce să mă mai chinuiesc să fac fac efort?! Chiar fata mea, pe care am luat-o recent cu mine într-o drumeţie montană mai solicitantă, mi-a zis: “De ce mergem?! Vrei să slăbeşti?!” La asta a ajuns, dragii mei, să se rezume pentru mulţi mişcarea. Păcat… Adevărat este că sedentarismul este una din cauzele de bază ale epidemiei de obezitate din lumea modernă. Numai că mişcarea nu ne ţine sub control numai greutatea. Mişcarea, fiind un sine qua non al vieţii, ne ţine în funcţie toate aparatele şi sistemele. Inima, de care toţi ne îngrijim, vasele de sânge, secreţia de insulină, aparatul osteo-articular, plămânii, chiar şi sistemul nervos… toate merg că unse dacă facem mişcare. Ştiaţi că efortul fizic este antidepresiv?! Că ne fereşte de declin cognitiv?! Că previne bolile de inimă, hipertensiunea arterială, colesterolul crescut, diabetul de tip 2, unele cancere?! Că este soluţia cea mai bună pentru insomniaci?! Ca până şi după un infarct miocardic se recomandă mişcare, făcută însă sub control medical?! Ca osteoporoza, despre care pomeneam data trecută, este evitată de oasele cu structură sănătoasă, structura clădită prin efort fizic adecvat?! Că celor cu varice li se recomandă să umble, astfel încât venele obosite să fie stimulate şi ajutate de muşchii picioarelor care se contractă?! Copiilor, la şcoală, li se pun în orar ore de sport între orele de fizică şi de matematică, tocmai pentru ca stimulii trimişi de muşchii în contracţie ameliorează funcţiile cognitive! Din păcate mulţi copii se scutesc de la sport sau stau cu clasă şi fac ore de matematică, în loc să alerge prin curte după o mingie… Nu am spaţiu să scriu toate problemele pentru care mişcarea, efortul fizic sunt cele mai adecvate soluţii. Nu uitaţi ce v-am spus: suntem născuţi pentru a ne mişca! Mişcare este şi urcatul scărilor pe jos, la bloc sau la metrou, mersul pe jos către şcoală său serviciu, căratul sacoselor de la supermarket nu cu maşina, ci cu braţele sau plimbarea de seară, mai lungă, cu câinele în parc. Vine toamna, puneţi mâna pe sacose şi mărşăluiţi către pieţe, căraţi gogoşarii şi vinetele cu mâna, nu cu maşina! Uitaţi de scările rulante şi de lift, doar la început este mai greu, apoi o să vă intre-n obicei şi va părea floare la ureche! Câinele trebuie să facă zilnic câţiva kilometri, profitaţi să-i faceţi alături de el, nu-l lăsaţi să alerge liber, în timp ce staţi la taclale undeva, cu prietenii chinofili! Profitaţi de orice ocazie pe care o aveţi că să vă mişcaţi. Nu este admis că un tânăr să nu se mişte activ mai puţin de o oră pe zi. Iar pentru bătrâni iarăşi e bună mişcarea. Atâta cât pot, în ritmul lor, mişcarea îi scoate din casă, dintr-o eventuală izolare, îi aduce în compania semenilor şi îi face să privească viaţa cu mai multă seninătate. Deci cum spuneam… afară din case şi spor la.. sport…:)