Dacă data trecută am stârnit agitaţie, arătând care pot fi deficienţele cu care se confruntă o persoană ce urmează o dietă vegană, de-acum îmi propun să fac lumină şi să vă explic cum putem să combatem aceste probleme. Dar în timp ce începusem să scriu, mi-am zis că nu pot să las de-o parte un subiect arzător: suplimentele alimentare! Pentru că o să discut şi despre ele. Mă refer însă numai la minerale şi vitamine acum, nu la plante. Suplimentele există de multă vreme. Nici pe departe ele nu au fost fabricate pentru vegani. Nu, nici poveste, suplimentele au apărut ca să corecteze nutriţia deficitară a omului obişnuit, indiferent de dietă. Şi s-au bucurat şi se bucură de mare succes. Deci atunci când am să spun, dacă am să spun, că veganul are nevoie de un supliment, vă rog frumos să nu îmi spuneţi că dieta vegană e nesănătoasă pentru că necesită aşa ceva. Într-o măsură mai mare sau mai mică, la un moment dat din existenţa noastră, cu toţii am avut să o să avem nevoie de suplimente. Vi să zis să luaţi vitamina C când eraţi răciţi?! V-a spus doctorul să luaţi vitamina E că e bună la inimă? Vi s-a spus că aveţi nevoie de fier şi că numai cu mâncarea nu o să ajungeţi nicăieri, trebuie să recurgeţi la un supliment?! De ce oare am ajuns să depindem în aşa mare măsură de suplimente, omnivori sau vegani de-o potrivă?! Să ne înţelegem: am fost întotdeauna adversara suplimentelor, fiind învăţată “din fașă’ că mâncarea trebuie să ne fie suficientă. Dar avansând pe calea cunoaşterii mi-am dat seama că nu este aşa. De ce?! Nu numai alimentaţia modernă sau procesată sau solicitările excesive sau stresul sunt de vină, nu! Să terminăm cu găsirea unor ţapi ispăşitori (glumesc)! “Vinovaţi” suntem şi noi… şi o spun mai mult în glumă. Petru că ducând, vrem nu vrem o viaţă sedentară, mâncăm din ce în ce mai puţine calorii, deci un volum din ce în ce mai mic de alimente. Din cantităţi mici de mâncare nu se strâng suficienţi micronutrienti! Puţine şanse ca o dudie filiformă, care se menţine perfect cu 1000-1200 de calorii pe zi, să mănânce suficiente minerale, sau chiar vitamine. În plus, trăim şi muncim în incinte, ne expunem puţin la stihii sau soare, deci iară nicio şansă pentru ca vitamina produsă în piele sub acţiunea radiaţiilor solare (ghiciţi care este!) să se sintetizeze la nivel optim. Unde mai pui că noi, oamenii secolului XXI, trăim mai mult iar la a…3-a, a 4-a tinereţe nu mai putem dansa aşa de bine rock`n’roll (ceea ce nu e o problemă)!!!” Buba” e că nici metabolismul nu mai funcţionează şnur, deci nu numai picioarele încep să ni se poticnească. Cercetări noi arată că pe la 40-50 de ani trebuie să te gândeşti să iei şi un supliment de B12, şi unul de vitamina D… şi tot aşa… Şi asta nu se referă la vegani, ci la toată lumea. Sigur, să nu negăm rolul procesării. Tratarea termică, mai ales, la temperaturi înalte, tratarea termică repetată, rafinarea alimentului îi scad încărcătura de nutrienţi. Evident că fasolea făcută de mama are mai multe vitamine decât cea de la conservă care a fost autoclavata timp lung la 130 de grade! Sau supa de roşii e nu numai mai gustoasă, dar şi mai sănătoasă când este făcută în casă, iar nu când e scoasă dintr-un borcan sau o sticlă. Dar deh, la cât de ocupaţi suntem, nu e timp mereu să pregătim mese proaspete şi hrănitoare. Mi-o amintesc pe bunica robotind în bucătărie în fiecare zi.În fiecare zi era ceva nou şi proaspăt pe masă! Acum cei mai mulţi dintre noi pregătesc o cantitate mare de mâncare duminica şi până la finalul săptămânii următoare ajung să se plictisească şi de felul de mâncare favorit! (o spun din proprie experienţă!). E clar că oală cu mâncare, chiar şi în frigider, nu ne va mai oferi o prospeţime şi o valoare nutritivă optimă după 6 zile (mai ales dacă o mai şi încălzim pe traseu)

Toate astea, adunate, trebuie să ne determine să fim mai deschişi către suplimente. Ştiu, nici mie nu îmi place să înghit pastile sau să beau pahare cu apă şi comprimate efervescente. Dar să nu vă gândiţi că vitaminele şi mineralele respective sunt “chimicale”. Adică sunt, noi înşine suntem făcuţi din substanţe chimice. Vreau să spun că cele mai multe sunt obţinute tot din produse naturale, de unde sunt separate prin procedee specializate. De exemplu, vitamina E provine din rafinarea uleiurilor, iar vitamina D pentru vegani, din ciuperci expuse la raze UV (nu, nu putem face asta singuri acasă!!). Veganii să ştie că există suplimente speciale pentru ei, obţinute din surse non animale. De exemplu chiar şi acizii graşi omega 3 cu lanţ lung, prezenţi în vieţuitoarele acvatice, există în variantă vegană. Dar chiar dacă luaţi suplimente obişnuite, atenţie, multe pot conţine şi gelatină sau alţi excipienţi animali (deci citiţi etichetele, ca şi la alimente)!

În consecinţă, nu vă temeţi de suplimente. Dar nici nu le luaţi în speranţa deşartă că ele vă vor acoperi greşelile de stil de viaţă şi nutriţionale…