PILDA…

Am invatat in ultimii ani ca marile schimbari in viata isi au radacinile in intamplari aparent banale. Totul porneste de la un fapt divers, fara importanta,  in fata caruia, de multe ori ne purtam ca niste copiii…

ISTORIC…

Asa am ajuns vegetariana, mai tarziu raw vegana. Timp de 3 ani am renuntat complet la carne sub orice forma, oua, produse lactate si multe altele. Nu a fost un moft. Pur si simplu invatasem sa imi ascult organismul. Cu siguranta ma curatam dupa o foarte lunga perioada in care am crezut ca pot manca orice sub simplul pretext ca nu ma ingras. Nu mancam mult, dar amestecam alimentele dupa bunul plac calatorind astfel prin toate bucatariile lumii. Insa atunci cand viata m-a atentionat ca am nevoie sa imi aduc aminte de mine “altfel”, mai profund, m-am oprit si am cugetat. Am privit in urma la anii adolescentei cand  nu ratam nici o iesire cu eticheta “junk” , la anii in care mama fiind mancam in picioarele cand apucam sau curatam farfuriile copiilor, sau la anii in care am fost atat de ocupata incat nu aveam timp sa mananc decat seara tarziu, eventual de toate. Nu m-am intristat, dar am inteles ca nimic din toate acestea nu mi se mai potrivesc mie, cea de azi. Ca ziua in care am intrat in bucataria unei pensiuni de munte si am vazut cum se gateste, nu a fost o pura intamplare, ci un semn de alarma. Lumea copilariei mele avea parfumul lucrurilor facute exclusiv in casa, cu dragoste, nu a mancarii cumparate de-a valma de la  hipermarket.  Tot  atunci, mi-am adus aminte vorbele bunicului meu, in varsta de 104 ani, care ma indemna sa am grija de unde mananc, ce mananc si cat mananc. Sa fiu cumpata. Sa am grija la ce ma hraneste, nu la ce mananc. Dar cate nu spun cei  intelepti si noi ignoram. Nu ne aducem aminte decat atunci cand s-a implinit timpul intelegerii si adevarului nostru personal, cand corpul fizic iti face semne disperat ca a obosit.

Pentru ca fiecare alegere trage dupa sine consecinte, sigur ca schimbarea mea a adus retusuri vizile la nivelul luminozitatii pielii, a distribuirii kilogramelor, a starii mele generale de bine si in special as preciza… cresterii nivelului intuitiei.

Dovada faptului ca schimbarea a fost naturala si nu fortata de vreo moda sau inchipuire este ca nu am incetat sa gatesc in casa, clasic, folosind toate alimentele cunoscute, pentru familia mea. Fara sa am pofte, fara sa fie nevoie sa ma abtin.  Nici nu as fi putut altfel. Cei doi baieti aproape adolescenti sunt inotatori de performanta si, ca mai toti sportivii… carnivori inraiti. Nici o masa fara carne este deviza lor! Nu vreau sa contest adevarul nimanui, chiar daca nu se potriveste cu al meu. Tocmai de aceea nu am incercat sa schimb obiceiurile lor si nici preferintele culinare, mai ales ca inca descopera. Nu vreau sa fortez . Imi doresc sa-si aduca cu drag aminte de cum gatea mama si sa ia decizii singuri pentru viitor,  ascultandu-si corpul. Poate ca ei de fapt nici nu au uitat  sa faca asta, de aici si discutiile permanente dintre generatii. In fiecare familie bucataresle se plang ca copiii nu mananca diverse alimente. Stie mama ce iti trebuie, daca nu… stie bunica cu siguranta! Intotdeauna va stii cineva mai bine decat tine care iti sunt nevoile, in timp ce tu, esti debusolat si incepi diverse calatorii de cautare de Sine. Cam asa as traduce intamplarile din jurul meu, atat in calitatatea mea de observator al acestei lumi din care nu ma sustrag, dar si de terapeut.

Dar, cum lumea nu sta pe loc, fiecare schimbare profunda a unei persoane schimba nebanuit lumea in jur. Fara rani, fara fortari. Toti vrem sa ne simtim bine cu noi, sa fim veseli, optimisti, sa aratam bine, sa fim in forma. Dar schimbarea presupune  determinare si implicare, o bucata de drum ce ne este destinata numai noua. Nimeni nu o poate face in locul nostru. Nu este intotdeauna comoda si presupune de cele mai multe ori iesirea din zona de confort. Vestea buna este insa ca in momentul in care ai pornit pe acest drum al schimbarii, al recapacitarii, al reinventarii personale…nimic si nimeni nu te mai poate opri. E ca si cum descoperi lumea cu alti ochi. Intelegi ca esti ceea ce iubesti. Ca tot ce atingi cu iubire poarta o alta valoare, pe care viata o recunoaste pe un palier superior. Ca ceea ce azi este efort si greu, maine este poezie.

Pentru ca nu am fost niciodata consumatoare de cafea si tutun, trecerea la noua alimentatie a atras dorinta de a a descoperi o lume noua, aceea a vinurilor, care mi-a completat si satisfacut dorinta fireasca de a ramane un animal social, lucru neglijat in prima perioada.

INTALNIREA MEA CU APA…

Care este noutatea in viata mea?

La sfarsitul lunii noiembrie 2013, dintr-o gluma pe care nu mi-o explic nici acum, am inceput sa frecventez bazinul de inot Olimpia cu scopul de a invata sa inot ( ca tot am copiii inotatori) , nu numai de a ma tine la suprafata. Acest moment a declansat intamplari revelatoare in viata mea, o noua perspectiva asupra legaturii cu apa, a importantei sale in viata omului. O reintalnire cu fluxul vietii, cu rabdarea, cu determinarea, munca personala si, o, da, cu ascultarea de care nu am fost capabila o viata.  Cumva o bucata care a venit sa intregeasca binecunoscuta “mens sana in corpore sano”, dar nu in forma sa rebela, ci plina de intelepciune, caci apa are puterea sa-ti curete toate cotloanele mintii.

Pentru ca atunci cand ramanem in urma la anume capitole viata ne da posibilitatea sa recuperam, in weekendul 21,22 iunie am fost prezenta la Campionatul National de Inot – Masters editia a IV a care s-a desfasurat la Oradea ( purtand cascheta clubului Bucharest Sport Club- clubul la care ma antrenez), in  4 dintre probe. Pentru unii o nebunie, pentru altii o mirare, pentru mine un angajament pe care imi doresc sa il fac cu mine. Antrenamentele zilnice sunt acum mai sustinute. Chiar si asa,  hrana de la Rawdia imi este suficienta, la care adaug legume si fructe mancate simplu sau sub forma de sucuri.

FAPT

Uimirea multora, inclusiv a antrenorului meu (Bogdan Stroe)  ca am energie, ca pot rezista efortului depus. Analizele recente sunt foarte bune. Dar tot mai bine citim in ochi si piele decat in hartii …

Cine sunt azi? Care sunt credintele mele ?

1. de luni pana vineri mananc mancarea preparata de specialistii de la Rawdia, la care se adauga fructe si sucuri naturale.
2. in weekend imi face placere sa mananc peste, conform principiului “ pestele la peste trage” . M-am reintors la peste dupa 3 ani, atunci cand m am apucat de inot.
3. am zile in care simt nevoia sa mananc cascaval (nu branza, nu lapte)
4. mananc prajituri rar, dar cu mare bucurie, fara sa ma simt vinovata, mai ales daca sunt preparate in casa. Imi plac foarte mult si dulciurile raw.
5. mananc constant miere, seminte, consum ceai de lemongrass in cantitati impresionante cateodata
6.  m-am intors la cateva alimente si cateodata hrana vegetariana din dorinta de a nu dezvata organismul de mancare care imi este de stricta necesitate atunci cand calatoresc, in lipsa bucatariei raw vegane.

Mentiune: alegerile mele culinare nu sunt sustinute de credinte ecologiste extremiste, nu au legatura decat cu bucuria si calitatea vietii :))), cu calatoria mea personala.

CE NU AM FACUT :

– nu mi-am spus : “ eu niciodata nu o sa mai mananc….” Astfel, las libertate totala mintii si corpului meu sa faca alegeri, renuntand astfel sa ma lupt cu mintea.