La o saptamana am fost nasa, la o nunta iar petrecerea a fost la un restaurant din Poiana Brasov. A fost un meniu minunat, mancai cu ochii. Eu nu m-am putut atinge de nimic cu carne. Nu am fost nefericita, mai mult mirata, nu-mi venea sa cred si nu stiam cat ma tine. Au trecut 9 ani si stiu ca ma va tine toata viata. As minti daca m-as opri aici lasandu-va sa credeti ca doar privirea doctorului a realizat aceasta schimbare.

Trebuie sa ma intorc cu 2 ani inaintea acestui eveniment. Mama mea a fost diagnosticata cu cancer la san gradul 3. A fost operata la Brasov, a facut chimioterapie la Brasov, la Sibiu a fost radiata, dupa 6 luni s-a operat din nou la Cluj pentru ca prima operatie a fost un fiasco, din nou chimioterapie. Am fost cu ea peste tot iar acum multumesc lui Dumnezeu este bine. Revenind la privirea doctorului, vreau sa va spun ca intr-o fractiune de secunda am retrait toate momentele prin care am trecut alaturi de mama. Am vazut toate fetele doctorilor care ma sfatuiau sa fiu atenta cu mine sa-mi fac controale regulate, pentru ca daca mama face…. Am vazut toate femeile operate de cancer pe care le-am intalnit prin spitale care erau mai mult sau mai putin aproape de sfarsit. I-am vazut pe cei trei copii ai mei care atunci aveau 8 ani-baiatul, 17 si 18,5 ani fetele. Voi ati mai fi putut manca carne?

Este bine sa fii bun, sa fii altruist si sa te gandesti la animalele chinuite. Va admir pe toti care aveti o astfel de motivatie. Eu nu sunt la fel de buna ca voi. Motivatia mea a fost viata mea. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat la timp posibilitatea de a alege sa traiesc. Am 52 de ani si am de gand sa trec de 80, sa imi cresc nepotii de la toti copiii.

Am studiat apoi sa mananc cat mai sanatos, sa iau proteinele din alte alimente, sa compensez lipsa carnii. Timp de 9 ani de zile nu am avut nici o problema de sanatate. De cateva ori am racit putin, dar nu am stat acasa nici o zi. Cei de la servici si cei de acasa au facut gripa cand era sezonul iar eu nu. Mi-am facut toate analizele cam odata la 2-3 ani, chiar si acea o analiza care sa zica daca imi lipsesc proteinele. Mi-au iesit toate perfect. Nu stiu daca are legatura cu mancarea dar mi se zice ca arat mult mai tanara, de obicei cam cu 5- 10 ani mai putin. Asta este cam relativ, dar inainte aveam fata mai palida  si mi se dadea o varsta egala sau mai mare decat cea pe care o aveam. Merg destul de des pe munte iar  de un an si jumatate merg de 4 ori pe saptamana la sala sub Tampa unde  fac Tae Bo. Ma simt ca la 20 de ani .

Nu am incercat sa conving pe nimeni sa manance ca mine. Cei din casa au fost educati sa ia singuri decizii si nu avea rost sa incerc.Cei de afara inca ma privesc ca pe o ciudata. Nu m-au interesat acele reactii, dar inca ma mai mira privirile, intrebarile, comentariile lor.  Baiatul meu este pe “contra”, dar sper sa se maturizeze si sa aleaga si el sanatatea.

Personal nu vreau sa conving pe nimeni de ceva, cred ca fiecare, cand va fi momentul sa faca o schimbare o va face. Cei care vor citi aceasta poveste inseamna ca sunt deja pe drumul cel bun. Daca va este greu, va puteti gandi la lacrimile din ochii mielului cand este sacrificat, la tipatul puiului atarnat de cap, care are gatul pe jumatate taiat si inca viu este oparit, sau ca mine, va puteti gandi la viata voastra. Sa va ganditi cat si cum vreti sa traiti si ce bucurii vreti sa va oferiti la 40, la 50, la 60 de ani…

Sa va ajute  Dumnezeu, sa faceti alegeri bune pentru voi,