Dacă eşti vegan şi încă nu iei suplimente de B12, lăsa mai târziu cititul şi coboară şi ia-ţi un supliment acum! Dacă eşti vegetarian poţi lăsa pe mâine, dar nu amâna la nesfârşit. Dragii mei, “coc” de mult timp acest articol, pentru că sunt foarte multe informaţii pe care trebuie să le scriu cât mai succint. Iar asta nu mă caracterizează (sunt vorbă-lungă). De data asta, însă, promit să fiu cât se poate de scurtă. Dar tot nu pot termina majoritatea informaţiilor într-o singură postare. Deci vor fi două… episoade.

Pentru început am să declar pentru fiecare frază pe care o scriu am nenumărate surse bibliografice, poate mai multe ca la orice altă postare. Nu de alta, dar este şi pielea mea de vegan în joc şi, aşa cum am mai spus şi în postări anterioare, m-am “prăjit” şi acum suflu şi în iaurt. Dar să începem cu lucrurile generale. B12 este o vitamină, deci strict necesară pentru bună funcţionare a metabolismului. Mai mult, intervine în procese absolut esenţiale, cum sunt sinteza ADN-ului şi ARN-ului, a proteinelor, în multiplicarea celulelor, etc. Ce rezultă de aici?! În absenţa ei organismul nu merge bine, anemia, proastă funcţionare a sistemului nervos, scăderea în greutate şi astenia musculară fiind cele mai importante manifestări ale carenţei. Pentru că are roluri legate de multiplicarea celulară, ţesuturile unde celulele se multiplică rapid au şi cel mai mult de suferit. De unde şi anemia sau atrofia generală a mucoasei tubului digestiv, care amplifică şi mai mult carenţa. Acest ultim fenomen se vede pe limbă, care are un aspect particular prin atrofia papilelor (este.. lucioasă şi foarte sensibilă). Dar chiar şi înainte că semnele clinice să fie manifeste, lipsa vitaminei are consecinţe grave, cum ar fi, de exemplu, creşterea nivelului de homocisteina în sânge (este o substanţă asociată cu riscul mare de boală cardiovasculară). La ce vă puteţi aştepta ca vegan dacă nu suplimentaţi?! Sigur la o creştere a homocisteinei, care poate anula toate efectele benefice ale alimentelor vegetale asupra aparatului cardio-vascular. Mai târziu la astenie musculară (eu cu aşa ceva m-am confruntat), tulburări neurologice polimorfe (iniţial depresie, scăderea puterii de concentrare), furnicături în extremităţi, limbă roşie şi depapilata şi, eventual, anemie megaloblastica (cu hematii mari, tinere, sărace în hemoglobină). De multe ori fenomenele neurologice pot să apară independent, nefiind însoţite de anemie. Netratată carenta poate fi chiar letală. Sper că nu va ajunge nimeni aici, pentru că măsurile de luat sunt foarte simple şi deloc costisitoare. După cât timp apare carenţa?! Răbdare, am să ajung şi acolo…

Am să vă spun un mic secret: un semn de alarmă pentru diverse carenţe, inclusiv pentru cea de faţă este lipsa poftei de mâncare. Constaţi că ţi-ai pierdut apetitul?! Sigur că ceva nu este în regulă. Adevărat, semnul nu e deloc specific, poate fi cauzat de orice. Dar măcar ne dă de ştiri că trebuie să ne facem un mic bilanţ nutriţional.

Vitamina B 12 are un destin sinuos după ingestie şi are nevoie de o aciditate gastrică normală, de o secreţie adecvată de factor intrinsec în stomac, de un aport corespunzător de calciu şi de un intestin subţire integru şi funcţional pentru a se putea absorbi. Efectele carenţei sunt cunoscute bine nu pentru că cineva ar fi murit de grija veganilor, ci pentru că există o afecţiune, denumită anemie pernicioasă, unde factorul intrinsec e deficitar (asta spus pe scurt, pentru că boala este, de fapt, cu mult mai complicată). Bolnavii respectivi pot mânca oricâte alimente sau suplimente cu B12, fără a avea niciun beneficiu pentru că vitamina nu se poate absorbi. Desigur, că vegani nu avem astfel de probleme. În cazul nostru, problema este deficitul de B12 în alimentele de origine vegetală.

Numeroase studii au arătat că şi la nonvegani deficitul de B12 este destul de frecvent. Studiul Framingham a găsit deficienţe nu numai la seniori, unde se ştie că suplimentarea este necesară, dar şi la adulţii tineri. Cauzele sunt oarecum obscure, dar au, probabil, la bază faptul că oamenii moderni mănâncă volume mai mici de mâncare decât în trecut, datorită activităţii sedentare şi a nevoilor calorice mai mici. Din mai puţină mâncare se strâng mai puţini micronutrienti, deci implicit şi vitamina B12 poate fi insuficientă. Dacă mai adăugăm şi eventualele cazuri de hipoaciditate gastrică sau proasta funcţionare a intestinului, avem un tablou aproape complet. Să nu uităm şi că vitamina este produsă de bacterii. Pe măsură ce măsurile de igienă au devenit din ce în ce mai stricte şi contactul nostru cu microbii a devenit, din fericire, mai limitat. Să regretăm, să încercăm să mâncăm alimente nespălate sau să bem apă netratată?! Să nu vă pufnească râsul, unii au venit şi cu astfel de idei, evident ridicole şi contraproductive. Continuăm data viitoare…