Pentru multi, notiunea de calorie a ajuns un fel de bau-bau. Si pe buna dreptate. Pentru ca avem o viata incrdibil de sedentara, nu avem nevoie de multe calorii, deci de multa energie. Si cand spun energie, ma refer fix la asta, la calorie in sensul fizic, iar nu la ceea ce multi intelegem, in mod simbolic, a fi energie (acea putere care te face vioi si fizic, dar si psihic, ce iti da abilitatea de a rezolva probleme si incercari fara un efort extraordinar). Deci da, omul modern nu are nevoie de foarte multe calorii pentru a-si pune masinaria in miscare. Citeam pe undeva o cuantificare chiar amuzanta a economiei de energie pe care o facem prin simpla utilizare a unei telecomenzi. Poate ca va mai amintiti ca, pentru a schimba canalul la televizor, era nevoie sa ne ridicam si sa mergem pana la aparat pentru a o face.Nu si acum. Putem sa o facem fara sa neclintim de pe canapea, putem sa o facem si intre timp sa si rontaim ceva. Nu ca am putea socoti astfel de miscari ca activitate fizica. Dar micile acte, gesturi pana la urma se insumeaza.

Dar sa revin. Ei bine, ce ne facem cu caloriile?! Au fost create ele egale?! Are importanta din ce le luam si cum putem socoti “caloriile rentabile”, adica cele care sunt continute in alimente sanatoase?!
Cred ca e clar pentru toata lumea ca nu e totuna daca mancam o shaorma de 600 Kcal, sa spunem, sau daca luam acelasi numar de calorii dintr-o salata uriasa cu toate legumele sezonlui si cu o sursa de proteine (sa zicem tofu), stropita cu ulei virgin de masline si “smantana” de caju. Au existat multe incercari de a clasifica mancarurile in “dense caloric” sau “dense nutritional”. Insa lucrurile nu sunt foarte clare pentru ca exista destule produse destul de diluate caloric, dar zero din punct de vedere nutritional (vezi bauturile carbogazoase)

Sunt doua elemente care trebuie avute in vedere in acest sens: pe de-o parte, nivelul cat mai mic al unor nutrienti de care nu prea avem nevoie sau care se gasesc oricum in toate alimentele, deci trebuie tinuti sub control (sarea, zaharul, grasimile saturate, colesterolul) si pe de alta parte, nutrientii de care avem nevoie in cantitate mare sau care sunt adesea deficitari in alimentatia omului modern (proteine, vitamine, minerale, fibre, antioxidanti).

Daca ma intrebati care ar fi formula de calcul pe care ne-am putea baza, am o veste trista: nu exista inca asa ceva. In timp s-au calculat diversi indici, de tipul scorul calorie /nutrient; indexul nutrient/calorie sau altii similari. Dar nu a existat o abordare unitara, de aceea in acest moment este bine sa ne bazam exact pe ce am spus mai sus: pe nivelul scazut de nutrient nedoriti si crescut, de nutrienti pozitivi.

Daca avem in fata noastra doua feluri de mancare, eventual chiar doua felii de prajitura, procesul de alegere ar trebui sa tina seama indeosebi de prezenta de minerale, vitamine, proteine si fibre. Unde le gasim in cantitate mai mare?! Binenteles, nu uitati sa va intrebati si : care din alimente este mai putin procesat?! Care din alimente este mai natural?! Castigatorul e simplu de ales. Si pentru ca sunt o notorie amatoare de dulciuri, as vrea sa compar o prajitura raw , pe baza de caju, cu o prajitura clasica, care are la baza o crema de unt. Sa presupunem ca ambele au, per portie, cam 400 de Kcal. In primul caz, prajitura are zero cholesterol, putine grasimi saturate cu lant lung, gustul dulce vine de la un sirop putin rafinat (agave…ceea ce nu inseamna ca nu e solicitata totusi secretia de insulina), nu a fost deloc tratata termic si este plina de vitamine, minerale, fibre solubile si insolubile, antioxidanti, provenite din fructe oleaginoase neprelucrate , fulgi de ovaz, curmale si eventualele fructe proaspete adaugate pentru aroma. Nu e nimic “dubios” pentru conservare, ca dovada ca prajiturile astea au un termen de garantie f scurt. In prajitura clasica plina cu crema pe baza de unt (gen amandine, sa zicem), exista faina rafinata fara vitamine sau minerale, zahar mult, crema este plina de cholesterol si grasimi saturate. Urmele vagi de ou sunt singurele care mai aduc un nivel foarte redus de proteine sau vitamine, un nivel care trece neobservat de organism. Se adauga, de obicei, arome sintetice, conservanti si, uneori, un colorant.
O sa ziceti ca exagerez, ca fac totul pentru a va convinge ca prajitura vegana e mai buna. Dar daca stati sa faceti singuri socotelile, o sa va convingeti . La avantajele de mai sus se adauga unul pe care cine a mancat dulciuri raw l-a observant cu certitudine: sunt foarte satioase, deci o portie mica ajunge, fara a mai exista tentatia unui….supliment.

Concluzia simpla este ca, desi caloriile sunt la fel pentru economia organismului, calitatea nutritionala a alimentelor care le contin nu e aceeasi.
De aceea zic sa alegem intelept….