Pentru că cei mai mulţi din cititorii noştri sunt în vacanţă… deci pentru că nu cred să fie foarte atenţi la posturile mele, m-am gândit să scriu astăzi despre mine. Ştiu, nu sună politicos, dar asta este. Cum adică, despre mine?! Adică despre mine ca vegan. M-am oprit la acest subiect nu din lipsă de modestie, ci din cauză faptului că de câteva ori până acum, în comentariile lor, cititorii şi-au exprimat îndoiala că eu aş face ce… predic. Nimic nu mă scoate din minţi mai tare decât fraze de genul “mă întreb dacă mâncaţi aşa cum îi sfătuiţi pe alţii să o facă”. Da, am fost întotdeauna o oponentă hotărâtă a dictonului “să faci ce zice popă, nu ce face”. Pentru mine, exemplul celui care sprijină o idee a fost întotdeauna esenţial. Poate că asta mi se trage din facultate, când am observat ce efecte aveau asupra pacienţilor sfaturile medicului care le ordona să nu mai fumeze, dar se ducea el însuşi la fiecare jumătate de oră să tragă o ţigară la capul coridorului.

Dar să revenim. După cum am tot repetat, sunt vegană din motive etice. Aş renunţa vreo dată la veganism?! Sincer nu, pentru că nu există niciun motiv, nici subiectiv, nici obiectiv, pentru acest lucru. Nu îmi vine în cap nicio boală sau nicio situaţie care să fie incongruente cu veganismul. În aceste condiţii, totuşi, aş vrea să fac o mică evaluare referitoare la ceea ce cred eu că mi-a adus acest stil de viaţă şi de alimentaţie la capitolul sănătate. Să ne fie în clar: multe din avantaje pot fi percepute strict subiectiv. Nu am fost actor în niciun studiu clinic. Dar avantajele respective sunt în acord cu ce s-a obţinut în astfel de studii. Deci poate-poate nu e vorba de efecte placebo. În fond, când am pornit pe acest drum nu am încercat să-mi vindec nicio boală, nu am încercat să slăbesc sau să scap de celulită, nu am încercat să fac în aşa fel încât să trăiesc 150 de ani (deşi mi-aş dori-o foarte mult). Dacă sunt şi avantaje sanogenetice, le accept ca pe un bonus.

Primul avantaj net este că trebuie să mănânc mult mai puţin până să mă satur şi că m-am dezbărat în cea mai mare parte de pofta de dulciuri care m-a bântuit din totdeauna. Adio răbdat! Adio poftit! Atenţie, eu sunt un vegan obişnuit, nu mănânc raw, nu mănânc low fat sau gluten free, nu beau zilnic smoothie-uri şi dau bani pe superfructe. Mănânc de toate, mai ales cereale, leguminoase (soia zilnic) şi nuci, iar uneori mai “scap” şi la merdenele cu spanac sau la Oreo. Sigur că salatele îşi au şi ele locul lor central în mesele zilei.

Ani de zile mi-am menţinut greutatea fiind foarte atentă cu caloriile. Nu a fost deloc uşor. Nu vin, genetic, dintr-o familie de oameni slabi, ce de oameni care au fost slabi sau graşi după cum au fost sau nu atenţi cu mâncarea şi mişcarea (vremurile i-au obligat ades să facă muuulta mişcare şi să mănânce mai puţin spre deloc!). Am avut şi eu momentele mele de autoculpabilizare, după ce înghiţeam câte o jumătate de tavă de plăcintă! Acum, ca vegan, după fiecare masă mă simt cât se poate de sătulă pentru mult timp iar dulciurile vegane îmi ajung în porţii mici. Există explicaţii clare pentru asta: alimentele de origine vegetală sunt săţioase pentru că au fibre, carbohidraţi care se digeră şi absorb lent. În ansamblu, mesele vegane au o încărcătură glicemică mai mică decât cele obişnuite. Dacă se adăugă şi grăsimile sănătoase existente în mod natural în unele ingrediente sau adăugate ca uleiuri, lucrurile devin foarte limpezi. Aşadar pentru cine încearcă să îşi menţină greutatea sau chiar să slăbească, efectele sunt clare. Şi fără chinuială. Garantat. Nu o spun numai eu.

Alt efect al veganismului este unul clasic… cel asupra colesterolului. Nu v-aţi aştepta ca cineva ca eu, un om slab, activ, care nu a mâncat niciodată grăsimi animale în cantitate mare să aibă colesterolul mare, nu?! Ei bine, din păcate este vorba de o moştenire (hipercolesterolemie familială), pentru care am luat profilactic şi toxicele statine, până când efectele adverse m-au pus la pat. Atunci mi-am zis: fie ce-o fi şi am renunţat la ele. O atitudine foarte periculoasă, pe care nu o recomand nimănui. Dar, deşi nu mă aşteptam, după 2 ani de veganism organismul meu s-a învăţat să sintetizeze mai puţin colesterol. Nu am nici azi colesterolul normal (ar fi şi imposibil) dar scăderea este uriaşă. Atenţie: nu aşteptaţi efecte de astăzi pe mâine! Dacă vă bazaţi pe acest efect hipocolesterolemiant al dietei vegane, daţi-i timp să se manifeste!

Şi ultimul efect, poate cel mai controversat, se referă la acţiunea asupra neplăcerilor colaterale care însoţesc un fenomen pe care cele mai multe doamne îl “experimentează” în jur de 50 de ani. Menopauza. Creştere în greutate, bufeuri, insomnie, depresie. Mai sunt şi altele. Nu am avut absolut nimic din toate acestea. Nu pot să bag mâna-n foc cum că veganismul e de vină, dar nici nu pot ignora faptul că multe studii au arătat că alimentaţia vegetală poate avea rol profilactic (probabil din cauza fitoestrogenilor). Oricum, nu fac exces de fitoestrogeni, nu mănânc mai mult de 2 porţii de produse din soia pe zi.

Dragii mei, ar mai fi multe, de la energia (desigur subiectivă) pe care o am în activitatea zilnică, până la diminuarea în ultimul timp, a oribilelor migrene care mă bântuie din copilărie. Dar pentru aceste multe nu vă puteţi baza decât pe impresiile mele, care, repet, sunt impresii şi atât.

Ce aş putea spune în concluzie: desigur, fiecare reacţionează diferit. Este posibil ca ce a avut efect la mine, să nu aibă la tine. Dar nici nu e bine să ignorăm nenumăratele studii care ne arată ca alimentaţia vegană aduce avantaje uriaşe îndeosebi în profilaxia “molimelor” contemporane: obezitate, boli de inimă, diabet zaharat, etc. Vom mai vorbi în viitor despre asta. Vacanţă plăcută tuturor!