M-am gândit să vă scriu de data aceasta despre laptele vegetal. Desigur, ar fi foarte multe de spus şi vă aştept întrebările. Considerati postarea mea ca fiind doar un..” aperitiv” pentru întrebările voastre

Motivul iniţial al apariţiei pe piaţa europeană a laptelui vegetal a fost intoleranţă la lactoză. Laptele de origine animală are un nivel ridicat dintr-un carbohidrat numit lactoză, care se digeră sub acţiunea enzimei intestinale lactază. În anumite circumstanţe aceasta poate să lipsească şi astfel nu se mai poate consuma lapte. Şi dacă ai vrea să bei, te-ai găsi în situaţia de a te balona imediat după consum, de a avea crampe, o senzaţie marcată de greaţă şi, eventual, diaree În aceste circumstanţe, “laptele” de soia fortificat este o soluţie acceptabilă. Desigur, “laptele” vegetal este băut şi de către vegani, iar în Asia “laptele” de soia şi, mai rar, orez, reprezintă alimente tradiţionale.

Am pus cuvântul “lapte” în ghilimele. De ce?! Pentru că aceste produse nu sunt tocmai… lapte. În comparaţie cu laptele de vacă, numai” laptele” de soia rezistă la capitolul proteine. “Rudele” vegetale ale laptelui… adevărat, obţinute prin extragerea elementelor solubile din materie primă vegetală, sunt foarte diferite. “Laptele” vegetal este de multe ori foarte diferit chiar şi în comparaţie cu materia primă, pentru că nu tot ce se găseşte în bobul de migdală, soia sau în cel de orez poate fi scos şi transformat în “lapte”.

Vreau să subliniez că “laptele” vegetal, indiferent de sursă, nu are în mod natural vitamina D, vitamina B12 sau calciu, nutrienţi care se găsesc în mod obişnuit în laptele animal. Acestea sunt adăugate ulterior, în cadrul procesului de fortificare. Nu toate tipurile de” lapte” vegetal sunt fortificate deci trebuie citit foarte bine ce scrie pe cutia de lapte. Dacă ai citit pe undeva că un “lapte” sau altul are mult calciu de la natură, este o eroare. “Laptele” de migdale, de exemplu, pentru că el e considerat de unii o sursă de calciu, conţine o cantitate absolut nesemnificativă de calciu. Acelaşi lapte, însă, fortificat îţi poate aduce calciul de care organismul are nevoie

În acelaşi timp, vitaminele D şi B12 nu se găsesc nici măcar în cantitate mică în “laptele” vegetal. Deci dacă eşti vegană, numai laptele fortificat îţi poate aduce vitaminele-problema.

–           “Laptele” de soia: este în mod natural bogat în proteine de foarte bună calitate, prezente într-o cantitate similară cu a laptelui de vacă. Nu are deloc carbohidraţi (de aceea este de obicei îndulcit) şi are grăsimi nesaturate, sănătoase. Valoarea calorică a acestui tip de lapte este similară cu a laptelui de vacă semi-ecremat. O formă foarte agreabilă şi gustoasă a laptelui de soia este şi iaurtul, care, datorită fermentaţiilor secundare, este plăcut aromat. Atenţie, multe tipuri de lapte de soia de la noi nu sunt fortificate! Alege-le pe cele care au măcar calciu adăugat!

–           “Laptele “ de migdale: este foarte agreabil din punct de vedere organoleptic chiar atunci când este preparat simplu, acasă. Din păcate valoarea sa nutritivă este extrem de redusă: este aproape complet lipsit de proteine (0.4 mg/100ml), are puţini carbohidraţi şi caloriile (25 kcal.100 ml) vin aproape exclusiv din lipidele nesaturate din bobul de migdală. Desigur, laptele de migdale comercial este fortificat cu minerale şi vitamine, dar rămâne sărac în proteine şi nu poate înlocui în niciun caz în mod eficient laptele de vacă.

–           “Laptele” de ovăz: deşi are un nivel caloric similar cu al laptelui semi-ecremat de vacă, este foarte sărac în proteine (de 3 ori mai sărac decât laptele), are ceva mai mulţi carbohidraţi şi un nivel redus de grăsimi. Nivelul scăzut de proteine îl face necorespunzător ca substitut al laptelui.

–           “Laptele” de orez: este larg consumat în Asia şi este fabricat din orez brun. Nivelul de proteine este nesemnificativ (0.1%), are foarte puţine grăsimi şi de două ori mai mulţi carbohidraţi ca laptele, majoritatea fiind zaharuri. Poate fi pentru unii o băutură plăcută, dar lipsa proteinelor îl face impropriu ca înlocuitor al laptelui, chiar dacă laptele de orez din magazine este de cele mai multe ori fortificat cu minerale şi vitamine.

–           “Laptele” de alune de pădure: este larg răspândit ca produs comercial, dar nici el nu este o alternativă coerentă la laptele animal. Are o compoziţie similară cu a laptelui de orez, fiind mai agreabil la gust.

Nu am să detaliez compoziţia “laptelui” de cocos, pentru că el nu se foloseşte ca o alternativă la laptele de origine animală, având o compoziţie extrem de diferită (este plin de grăsimi).

În concluzie, poţi considera toate formele de lapte vegetal ca fiind băuturi plăcute, dar numai laptele de soia fortificat este o băutură comparabilă din punct de vedere nutriţional cu laptele de origine animală.