In ultimii ani am aflat un cuvant nou: ortorexie. Ce inseamna este limpede, dorinta de a manca numai ceea ce este considerat a fi sanatos. Mai mult, pare sa se profileze si o entitate patologica, ortorexia nervoasa, in care dorinta devine obsesie, boala in cauza fiind apropiata de anorexia nervoasa.

Nu am sa ma refer la boala, pentru ca nu ma pricep la afectiuni psihiatrice. Vreau doar sa vorbesc nitel despre ortorexia obisnuita, de care multi dintre noi par sa se fi imbolnavit mai nou. Da, recunosc ca eu am o deformatie profesionala si, ca vreau sau nu, vad automat in farfurie calorii si principii nutritive. Nu am cum sa uit ce invat de o viata intreaga. Insa asta nu ma impiedica sa manac rar si cu moderatie si alimente despre care stiu destul de clar ca nu sunt sanatoase. Ok, chipsurile au acrilamida si sunt pline de calorii goale. Biscuitii vegani cu crema de vanilie (nu spun marca, dar e binecunsocuta) imi aduc energie de care garantat nu am nevoie, la varsta si la nivelul meu de efort. Idem pentru multe altele…Dar imi face placere sa le mananc . Si, in general, am o regula pe care nu vreau sa o incalc: nu mananc daca mancarea nu imi place, oricat de sanatoasa ar fi. Pentru ca m-am convins demult ca poti manca si sanatos, si gustos.

Atentie, ma refer la latura ortorexica! Nu am sa-mi pun in farfurie niciodata sambure pisat de gheara pitigoiului (nu exista, stati linistit, o spun in gluma), despre care se zice ca te tine tanar pana la 100 de ani, si nici n-am sa-mi fac smoothie in care amestec diverse, gustul si aroma finale fiind unele care nu-mi plac. Cei care apasa mereu si mereu pe pedala lui “sanatos” , in detrimentul lui “gustos” sau “placut”, uita mai multe lucruri. Intai acela ca stiinta nutritiei este foarte dinamica. Avem multe incertitudini. Nu avem alb sau negru. Nu avem liste negre sau alimente interzise (da, si in lumea vegana sunt astfel de tendinte!). Nu avem asocieri clar pozitive sau clar negative. Nu avem orar fix care sa-ne spuna cand avem voie sa mancam sa zicem un fruct (niciodata asociat cu x , y sau z!!! Ca e de rau..) Lucruri dovedite in laborator pot fi contrazise si chiar antagonizate de practica.Plus ca principiile utile din alimente nu actioneaza de azi pe maine, asa cum inceraca unii sa pretinda. E o munca de durata. Merita?! Sigur. Dar sa nu uitati niciodata ca nu mancam numai pentru nutrienti.

De fapt, oamenii mananca alimente, mancare, nu nutrienti (a spus-o atat de frumos o minte luminata). Mancare are nu numai roluri metabolice, ci si hedonice, sociale, etnice…si cate si mai cate. Mancam pentru ca ne face placere si asa este bine sa fie. Ne adunam cu rudele si prietenii in jurul mesei ca sa vorbim, dezbatem, sarbatorim si intre timp mancam. Etnia si religia careia ii apartinem ne dicteaza uneori ce sa mancam. Daca intr-o perioada din an nu mananci anumite alimente, faci, in mod direct, o declaratie referitoare la apartenenta ta religioasa. Eu nu mananc alimente de origine animala si prin asta imi ridic vocea in apararea animalelor exploatate. Actul ingestiei de alimente a depasit demult granitele fiziologicului. “Cina cea de taina” nu are nimic de-a face cu ingestia de nutrienti.

Sa fiu bine inteleasa, nu militez pentru ignorarea alimentatiei ca factor sanogenetic. Din contra. Frecventa imensa a bolilor cronice din ultimele decenii se datoreaza, macar in parte, alimentatiei necorespunzatoare. Dar sunt de parere ca exagerarile , extremismul, “politia in farfurie” nu sunt bune. Introduc un stres suplimentar in psihicul nostru si asa ravasit de vremuri. Si, de ce  nu, astfel de constrangeri , uneori acceptate cu jumatate de inima, sunt in cele din urma cauza unei « recaderi », a unei reveniri la alimentatia nesanatoasa. Ca rabda omul cat rabda, dar pana cand?!  Deci, dragii mei, mancati sanatos , nu ortorexic,, mancati cu placere si  fiti fericiti!