Cand eram copil, mama imi facea uneori salata de sfecla rosie. Ma atragea culoarea exceptionala, nemaivazuta a bucatelelor rosii – intens. Cumva o asimilam cu o vietate care sangereaza si nu pricepeam cum e posibil cu o radacina care vine din pamant! Mama ma batea la cap, repetandu-mi ca sfecla e foarte sanatoasa. Abia mai tarziu aveam sa ma lamuresc cata dreptate are.

Desi astazi avem la dispozitie fructe si legume de peste mari si tari, eu recomand intotdeauna sa ne uitam si in “ograda locala” si aici sunt sanse mari sa dam de sfecla, indiferent de sezon. Sfecla pe care o folosim in preparate culinare este o ruda a sfeclei din care se scoate zaharul. De aici si gustul dulce, care e o trasatura de familie. Dar nu va speriati, sfecla rosie nu are multe calorii, doar aproximativ 43 de kilocalorii per 100 g, ceea ce este foarte putin. Valoarea caloric modesta se datoreaza cantitatii mari de fibre alimentare, ele aducandu-si contributia la ratia zilnica. Nu uitati, aceasta ratie este de 25-35 de g/zi si pentru a ajunge sa o satisfaceti este nevoie sa consumati cereal integrale, leguminoase si multe legume si fructe!

Dar sa revenim la sfecla. Ea este bogata si in diverse minerale si vitamine, printer cele care contribuie cel mai mult la satisfacerea nevoilor noastre fiind acidul folic, manganul, cuprul, etc. Dar valoarea sanogenetica a sfeclei vine mai ales de la…de la ce altceva decat de la culoare?! Ea se datoreaza prezentei unor fitonutrienti numiti betalaine (betanina si vulgoxantina), cu actiune detoxifianta, antiinflamatorie si antioxidanta. Ceea ce ar fi de subliniat este ca, daca alti pigmenti din plante sunt rezistenti la tratamentul termic, betalainele se pierd treptat dar substantial la temperature ridicate. In comparatie cu pigmentii rosii (antocianinele) din varza, betalainele se distrug cu mult mai repede. De aceea se recomanda fie ca sucul sa fie baut crud fie, daca sfecla e tratata termic, sa fie fiarta maxim 15 minute sau coapta maxim 60 de minute (sau mai putin, pana ce este patrunsa). Betanina a fost studiata in relatie cu multi parametric fiziologici ai organismului si, desi este prea devreme pentru a putea fi trase concluzii definitive, s-a observant ca are efecte de stimulare a enzimelor fazei 2 si a principalelor mecanisme antioxidante din organism. Betanina combate acumularea de lipide la nivelul ficatului, avand un effect trofic asupra principalului organ detoxifiant uman. Ea ar scadea si homocisteinemia, ceea ce reprezinta un factor pozitiv in prevenirea bolilor cardio-vasculare. Se pare ca previne peroxidarea lipidelor circulante (LDL mai ales) si lezarea ADN-ului. Ca si cum toate acestea nu ar fi de ajuns, sfecla contine mici cantitati de nitrati care favorizeaza formarea de acid nitric, ce are actiune vazodilatatoare, de scadere a tensiunii arteriale.

Dar dincolo de sanatatea, ramane frumusetea culorii! Am folosit de multe ori putin suc de sfecla pentru a colora in mod natural diferite preparate culinare. Merge perfect chiar si in deserturi! Efectele au fost extraordinare si (conteaza si asta!) benefice pentru organism.

Asadar inainte de a savura fructe sau legume exotice, sa ne re –invatam sa folosim si sa mancam o radacina apparent banala: sfecla!