O poveste cu parfum de mere coapte


Soarele trimite razele colorate să picteze frunzele copacilor încă prinse cu putere de ramurile copacilor.
Pensula sa magică atinge grațios fiecare fir de iarbă, îi va fi dor de verdele lor copilăresc ce îi zâmbea
cu naivitate dimineața la răsărit. Frunzele se fâstâcesc gâdilate de adierea vântului, gelos parcă pe talentul
colegului său, soarele.  Aranjate și cochete răspândesc parfumul lor de viață fericită câștigată prin luptă
asiduă și perseverentă cu ghimpii descurajării. Erau fericite alături de fructele ce încununau succesul
războiului pentru curaj. Chicoteau sub priviri sclipitoare încântate de atenția primită în dar.

Pașii hotărâți ai unei copile cu privirea candidă au întrerupt rumoarea entuziasmată a frunzelor. Privirea
concentrată trăda interesul ei doar pentru cosulețul pe care abia aștepta să-l umple cu merele parfumate
și roșii ale copacului chibzuit. Mânuțe ”muncite” în nisipul creației se îmtindeau către copacul darnic și
mulțumit de roadele lui.

Așezate în coșuleț merele își căutau locul precum călătorii în trenul către destinația mult visată. Erau
fericite, de acum puteau trimite mai departe taina lor, un gust autentic de viață și putere. Gândul că
acele mânuțe delicate urmau să beneficieze de efectul tainei lor, le umplea de entuziasm sincer și hohote
de râs se răspândeau nevăzute în văzduh. În reflectorul unui apus colorat erau rostite, în adierea
vântului, cuvinte de rămas bun dintre frunze, copac și mere.

Taina lor poate rămâne vie în fiecare dintre noi și influența ei va umple cu energie și sănătate sufletele
noastre.

Vă așteptăm în această perioadă de roade să ne bucuram de o limonadă de mere și cuișoare sau o tartă cu mere și scorțișoară coaptă pe vatră sau… de ce nu la o felie de paine cu maia și un măr aromat, exact ca în copilărie!

 

 

 

+ There are no comments

Add yours