Deși nu sunt foarte multe studiile de amploare majoră care să urmărească efectele alimentației vegetariene, o concluzie limpede că lumina zilei s-a putut trage din ce avem până în prezent: vegetarienii și, mai ales, veganii au un indice de masă corporală mai mic decât omnivorii (studiile EPIC, AHS2, etc). Deci sunt mai slabi. Ceea ce este grozav, într-o lume în care nu ne mai oprim din îngrășat. Greutatea mică îi protejează de o mulțime de boli, una dintre acestea fiind diabetul zaharat de tip 2. Să fie silueta perfectă obligatorie la vegani?!

Este ceva în plante care îi face să fie mai aproape de ce înțelegem prin greutate optimă?! Răspunsul la prima întrebare este, desigur, nu. Există destul “junk food” vegan, alimente dense caloric și sărace nutrițional, supraprocesate și sărăcite în cei mai valoroși nutrienți. Cartofii prăjiți sau o vestită marcă de biscuiți cu cremă sunt alimente vegane. Deși nu sunt o specialistă în bucătărie, știu că se pot face delicioși cozonaci vegani (cu multă margarină, zahăr, făină albă) sau torturi cu blat pufos și strat gros de cremă cu nimic inferioare celor clasice. Deci a fi vegetarian (vegan) nu este o condiție sine qua non a siluetei perfecte. Dar la a două întrebare, cea cu secretul din plante, răspunsul este da. Da, alimentele bazate pe plante sunt prin definiție bogate în fibre, sărace în calorii (cele mai multe, cu excepția notabilă a semințelor și fructelor oleaginoase) și dense în nutrienți esențiali. Deci în principiu, ele satură rapid, sunt diluate caloric și pot aduce multe avantaje consumatorilor. Atenție însă la modul de prepararare. N-or fi având fasolea, spanacul, orezul, broccoli sau varză multă grăsime, dar le putem adăuga noi. O simplă salată, aliment emblematic al curelor de slăbire, poate deveni tot atât de calorigenă ca o ceafă de porc, dacă “vărsăm” în ea sticla de ulei sau o înecăm în maioneză vegetală. Un fruct aduce glucide sănătoase și are un gust senzațional, dar dacă ne trece prin cap să îl facem compot, o bună parte din vitamine se pierd și se câștigă…zahăr. Ce vreau să spun prin pledoaria mea este că da, alimentația bazată pe plante este cea mai favorabilă menținerii siluetei, dar că nu, acest lucru nu este o regulă, câtă vreme prin metode gastrotehnice nefericite putem adăuga calorii, și acestea mai ales din surse neadecvate.

De curând, cineva mi s-a plâns că, de când este vegetarian (câțiva ani, nu mai rețin câți) s-ar fi îngrășat…20 de kilograme. Sincer, mi se pare absolut incredibil că de la o greutate normală ca omnivor, să “urci” atât de mult că vegetarian. Adevărat este că mulți consideră alimentele bazate pe plante ca mai puțin sățioase. Însă prin construirea unui plan alimentar bazat pe diversitate, pe aportul suficient de grăsimi și carbohidrați (conținuți în mod natural în alimentele de bază) și prin asigurarea necesarului de proteine (pentru că proteinele satură!), orice vegetarian se poate ridica de la masă fără să se aștepte la o senzație ulterioară de foame precoce. Persoana de care vă povestesc a avut amabilitatea de a-mi trimite un jurnal alimentar, care, sincer, nu depășea 1200 de kilocalorii pe zi. Deci garantat nu era genul de plan pe care să urci 20 de kilograme. Acum, stau și mă întreb dacă acest jurnal nu a fost mai corect decât de obicei, tocmai pentru că autoarea știa că mi-l va trimite mie. Indiferent de cum stau treburile, pentru că până la urmă doar tu însuți, față în față cu…frigiderul și aragazul, știi cu adevărat ce mănânci în mod obișnuit, concluzia pe care aș vrea să v-o împărtăşesc este că veganismul este cu certitudine un gen de alimentație care contribuie la menținerea unei greutăți normale. Dar că el nu acționează indiferent de conjunctură, pentru că plantele nu au în compoziția lor ceva substanțe minune, similare amfetaminelor. Nici pe departe. Chiar dacă mănânci o alimentație bazată pe plante, trebuie să fii atent la caloriile care îți aterizează în farfurie și să ai grijă ca, per total, să îți acopere strict nevoile zilnice. Succes!