Recunosc că prima parte a acestui post este preluat de la un blog foarte amuzant, deci nu e original. Dar mi s-a părut foarte potrivit pentru ce vreau să spun în continuare. Recent am citit un articol unde vorbeşte o nutriţionistă (medic) cunoscută şi unde aceasta îşi bate joc de alimentaţia vegetariană şi vegană, cu referire la ce se poate citi pe siteurile de profil. Trec peste tonul nepotrivit. Poţi fi contra veganismului, dar spune-o cu politeţe şi nu încerca să pari atoate ştiutor. Ajung la conţinut… din păcate, în cea mai mare parte doamna avea dreptate. Este real că pe multe situri sunt scrise nu numai lucruri inexacte, ci, din păcate, lucruri rizibile, absurde, care pot fi desfiinţate dintr-o trăsătură de condei. Mă doare să văd că veganii sunt “ucişi “cu propriile lor arme, aşa că mi-am propus să pun puţin lucrurile la punct cu privire la ceea ce înseamnă “sursă de”. De multe ori, când indicăm un aliment sau altul, spunem că este “sursă de.. un nutrient”. Asta vrea să sugereze că dacă îl consumăm, vom primi cu uşurinţă o cantitate mare din nutrientul în cauză. Astfel, laptele e sursă de calciu sau carnea, sursă de fier. Ce înseamnă exact « sursă de »?! Sunt două condiţii, ambele necesare (numai una nu e suficientă!): ca în aliment să fie mult nutrient (mai mult decât în altele) şi ca alimentul să ofere toate condiţiile ca nutrientul să poată fi absorbit cu uşurinţă (asta se numeşte biodisponibilitate sau coeficient de utilizare digestivă). Pentru că de multe ori un aliment poate să aibă mult nutrient, dar din cauza altor elemente (fibre, săruri), acesta să nu se poată absorbi aşa cum trebuie. Să nu uităm şi faptul că organismul nostru are un mare cuvânt de spus: dacă suntem “flămânzi”, adică dacă avem mare nevoie de un anume nutrient, organismul, săracul, se va forţa şi îl va trage şi din piatră seacă (citeşte: « surse nu chiar atât de bune » J.

Dar să revenim la “oile” noastre. Cum spuneam, sursă trebuie să îndeplinească un criteriu cantitativ şi unul calitativ, cu privire la nutrienţi. Şi ca să merg pe exemplul cu laptele, el nu numai că are mult calciul, ci şi factori care îi stimulează acestuia absorbţia, cum este vitamina D. În plus, nu are niciunul din factorii care i-ar putea îngreuna absorbţia (fibre, grăsimi greu digerabile, săruri, etc). Dar ce ne facem noi, vegetarienii?! De unde ne luăm noi “surse de”?! Ei bine, avem şi noi destule surse, chiar dacă pentru asta trebuie să aplicăm nişte metode gastrotehnice aparte. V-am vorbit de opărirea spanacului, care îl face pe acesta o bună sursă de calciu şi fier. Voi mai scrie destul despre aşa ceva. Numai că trebuie atenţie să nu facem erori mari, datorită care tot noi vom avea de suferit: citeam că stafidele sunt surse de calciu! De unde până unde?! Că drojdia inactivată e sursă de B12! Asta e o eroare gravă, o confuzie, poate, cu “nutriţional yeast”, un produs fortificat care nu e deloc la fel cu ce găsim pe piaţa românească. Citeam că şi seminţele de susan ar fi sursă de.. calciu!!! Sau migdalele!! Oameni buni, gândiţi-vă şi la cât puteţi ingera din respectivul aliment! Dintr-un pahar de lapte se absorb aproximativ 96 mg de calciu (departe de necesarul zilnic de 800mg). Dar pentru a benefica de aceeaşi cantitate trebuie să consumi jumătate de cană de susan sau migdale!!! Ştiţi câte calorii are un pahar de lapte?! Aproximativ 125, dacă e lapte integral. Iar jumătatea de cană de seminţe de susan are…425!!!! Este plauzibil să mănânci atât de mult susan?! Şi care să îţi aducă abia 1/8 din calciul de care ai nevoie într-o zi! Ştiu… sună rău, mai ales pentru mine, o consumatoare frecventă de tahini (pastă de susan) J. Dar asta este realitatea şi nu schimbăm nimic dacă găsim surse care… nu sunt. Dintre erorile cele mai frecvente şi mai dureroase sunt cele referitoare la B12. Nu, clorela, spirulina, tempehul nu sunt deloc surse de B12. Iar tofu nu e sursă de calciu decât dacă e fortificat.

În concluzie, fiţi sceptici, informaţi-vă, nu exageraţi şi nu vă simţit jigniţi când sunteţi contrazişi! Realitatea arată că alimentaţia vegană poate fi completă şi foarte sănătoasă, fără a recurge la exagerări. Voi reveni..:)