De curand am avut o mica disputa cu cineva: persoana, dealtfel foarte bine intentionata, sustinea necesitatea unui veganism etic radical, in care nu trebuie sa ne incurcam in niciun caz in detalii. Desi am inteles si am fost de acord cu motivatiile (da, chiar si mierea se obtine pana la urma furand ceva de la albinele greu muncite, care sunt, uneori, si ucise in procesul respectiv), desi eu insami aplic fara niciun efort aceste reguli in viata de zi cu zi, nu am fost de acord cu refuzul de a ii intelege pe vegetarienii in tranzitie sau pe cei care ajung la alimentatia bazata pe plante din motivul simplu ca vor sa-si potenteze starea de sanatate. Orice motiv este bun pentru a renunta la alimente de origine animala. Pentru cei mai multi, este necesara o perioada de tranzitie. Nicio schimbare a modului de alimentatie nu se poate face de azi pe maine si organismul insusi are nevoie de o “trecere” in care sa se adapteze. Asa cum niciun medic nu va fi ascultat daca ii va spune pacientului ca de maine trebuie sa renunte complet la “n” alimente pe care le mananca de cand era copil, tot asa niciun om, indiferent de convingerile sale, nu va lasa cu usurinta carnea, laptele sau ouale, complet, peste noapte. Sper ca e clar ca si psihologic avem nevoie de un interval de timp in care sa invatam sa cooperam cu schimbarea. Sa zicem ca nu te omori dupa salata de beuf, ba chiar ti-a facut rau intotdeauna. Totusi trebuie sa inveti cum sa refuzi gazda, cand mergi in vizita, fara sa o jignesti si fara ca tu insuti sa poftesti eventual. Asta ia timp. Dar dincolo de jocul psihologic, unde unii mai motivati si/sau cu vointa mai multa pot sa ia startul fara probleme, exista organismul ca atare. Tubul nostru digestiv are nevoie sa se adapteze. Nu discut aici vesnica disputa in care se afirma sus si tare ca acest sarman tub digestiv, impreuna cu posesorul lui, nu au fost create sa manance numai vegetale. E o polemica pe care o consider, ma iertati, stupida, pentru ca omul primitiv se aseamana cu omul modern foarte putin si ca obiceiuri, si ca mediu de viata. Nu vreau nici sa ma situez de partea celor care dau de exemplu rincocerul, hipopotamul sau elefantul, ca modele de fiinte uriase si supermusculare, dar vegetariene, pentru ca in veci nu vom avea noi, oamenii, tubul digestiv al acestor lighioane. Practica, pur si simplu,a aratat insa ca ne putem adapta vegetalelor fara probleme. Nu, nu o sa ne mai creasca un stomac, ca la ierbivore, nici intestinele nu or sa ni se lungeasca, ajungand cat sarpele boa. Pur si simplu , insa, vilozitatile intestinale, acele fine ridicaturi ale intestinului care vin in contact cu mancarea si prin intermediul carora se absorb nutrientii, se vor inmulti si astfel vom putea folosi mai bine o hrana mai diluata caloric. E nevoie de cateva luni. E uimitor, deci, cat de adaptabil e organismul nostru. Si daca azi gasesti ca niciodata nu o sa fii in stare sa mananci doua zile la rand fasole pentru ca astazi te baloneaza si iti da discomfort abdominal, maine s-ar putea sa descoperi ca ai reusit sa o tolerezi perfect si chiar sa ii simti lipsa daca 3 zile la rand nu ti-a poposit in farfurie. Ceea ce am spus este cu atat mai mult valabil la adeptii dietei raw, care trebuie sa se “lupte” cu si mai multe fibre.