Deşi vremea nu e tocmai primăvăratecă, adevărul este că a venit. Primăvara, de ea vorbesc. Nu fiţi supăraţi, soarele o să strălucească de-o dată pe cer şi atunci o să ştim cu toţi că sigur numai e cale de întors, iarna ne-a lăsat în pace definitiv. Din păcate, pe final de iarnă ne simţim cu toţii obosiţi şi fără energie. Este o reacţie veche, binecunoscută. Care se datora în trecut faptului că în această perioadă a anului oferta alimentară era foarte redusă, iar alimentele la îndemână, sărace în vitamine şi proteine. În cazul nostru însă, lucrurile stau pe dos. Iarna de regulă mâncăm mult, mâncăm ce nu trebuie şi nu ne mişcăm deloc. Folosind scuza sărbătorilor de iarnă sau a tradiţiilor culinare ce le însoţesc, mulţi bat recorduri la produse grase care include în ecuaţie mai mereu şi carnea de porc şi untură. Iar cireaşa de pe tort o reprezintă abundenţa de deserturi cu încărcătură glicemica mare care, nu-I aşa, sunt finalul obişnuit al festinurilor de sărbători.

Dar de la sărbători au trecut aproape două luni. Mulţi am făcut deja cure de detoxifiere. Cum se face că ne simţim în continuare fără energie?! E ceva de la aer?! De la vreme?! Sau tot de la mâncare?!

Ei bine, pe scurt, cauzele asteniei de început de primăvară sunt multiple. Una dintre cele mai importante este lipsa prelungită a soarelui de pe cer. Nu râdeţi, nu încerc să scriu o poezie… este adevărat! Oamenii sunt rude îndepărtate ale plantelor şi, deşi fotosinteza nu ne stă în obicei (din păcate!), soarele are şi pentru noi o importanţă vitală. Lumina lui stimulează “regina” glandelor endocrine”, hipofiza, care, prin acţiunile ei asupra întregului metabolism, asigură bună funcţionare a corpului şi ţine depresia departe. Tot soarele, prin intermediul razelor ultraviolete, asigură sinteza unei importante vitamine în pielea omului. Este vorba de vitamina D. Nu, ea nu se ocupă numai de calciul din oasele noastre, ci are neinumarate funcţii esenţiale. Iarna ne bazăm pe rezervele de vitamina D făcute în sezonul cald. Dacă rezervele nu sunt mari (cum ades ni se întâmplă nouă, veganilor), la final de februarie este nevoie să ajutăm activ organismul să facă rost de vitamina D. Sau de nu, ne vom simţi extenuaţi, obosiţi, fără puteri.

Un alt factor important în astenia de primăvară este lipsă de efort fizic pe care o acuză omul modern în mod obişnuit şi care în sezonul rece căpăta o amploare excepţională. Sigur, ne mişcăm cu plăcere, dar dacă afară e frig, urât, poate că şi ninge… mai bine decât să mergem la plimbare sau la sală… stăm acasă. Dacă o să mă contrazică cineva, argumentând că a fost 10 zile la ski… nu o să mă convingă. E prea puţin, e doar un efort ocazional. Nu îndemn pe nimeni să alerge 10 kilometri la zero grade, pe ploaie şi noroi (deşi, culmea, ar fi ceva foarte sănătos), dar nu mă pot împiedica să nu observ că iarna predispune şi mai rău la sedentarism şi, în consecinţă, la tristeţe. Doar se ştie că mişcarea este un excelent stimulent al sistemului nervos central şi ca impulsurile trimise de muşchii în contracţie sunt benefice pentru funcţiile cognitive şi afective.

Şi pentru că v-am lămurit şi cum este cu mişcarea, să închei “discursul” de săptămâna asta cu marele culpabil al asteniei de primăvară: vitamina C. Da, da, da, vitamina C, sau mai precis lipsa ei este una din cauzele de bază ale “lipsei de puteri”, ale “deconectării de la priza de energie a universului” pe care mulţi o resimt. Iarna nu numai că sursele noastre de vitamină C sunt limitate, dar şi necesarul este mare, tocmai pentru că expunerea la frig, răcelile, noxele endo şi exogene adunate mai cu “hărnicie” de organism iarna potenţează nevoile în acest antioxidant versatil. Şi cum vitamina C este un catalizator important al sintezei unor neurotransmiţători… acele mici substanţe care ne fac să fim veseli uneori sau alteori trişti, devine clar de ce începutul de primăvară ne face posaci. Prietenii vegani care citesc şi sunt revoltaţi (cum, noi mâncăm suficientă vitamină C!!) o să le vorbesc într-una din postările viitoare.

Cam atât pentru astăzi, curand-curand revin cu sfaturi şi poveţe. Şi vă aştept cu interes întrebările. Îndrăzniţi, că nu e ca la examen 