Rămăsesem la măsline data trecută! Da, sunt unul din alimentele mele preferate şi am încercat din toate soiurile. Cel mai mult îmi plac cele din rasa Gemlik, mici şi foarte uleioase. Găsesc măsline la prăvălii cu proprietar turc sau grec din Obor şi sunt din toate felurile, de la delicioasele măsline cu oregano şi usturoi, până la cele tăvălite în chilli. Mă ţin însă foarte departe de măslinele de supermarket, care sunt pline de chimicale cu care li s-a forţat coacerea şi care nu mai păstrează prea mult din aroma şi gustul amărui ale fructului iniţial. Încercaţi măslinele din bidon vândute la prăvălie şi o să vedeţi că, la preţuri ce variază între 10 şi 20-25 de ron, puteţi cumpăra tot felul de delicatese. Tot atât de mult îmi place şi uleiul de măsline, evident cât mai nerafinat cu putinţă. Mulţi mă întreabă dacă îl folosesc pentru că e cel mai sănătos. Realitatea este că nu, cele mai sănătoase fiind combinaţiile de ulei de diverse origini. Există la ora actuală o singură firmă care are pe piaţă un astfel de ulei (răpită cu în şi floare, dacă nu mă înşel) şi îl recomand cu căldură. Însă eu rămân la uleiul meu de măsline, cu a cărui aromă m-am obişnuit. Urmăresc atent când sunt promoţii la aşa ceva şi încerc să nu dau mai mult de 15-20 de lei pe litru. Nu încercaţi să faceţi rezerve, uleiul nerafinat râncezeşte repede! Am achiziţionat o sticlă cu ulei formidabil de bun de la Lidl, iar celor care merg în Grecia le recomand să intre în supermarketurile locale şi să se aprovizioneze de acolo. Atenţie: nu luaţi de la producători particulari care vând chilipiruri la marginea drumului prin Grecia! Adesea sunt produse false, cum I s-a întâmplat recent unui prieten care a luat de pe o insulă “miere grecească” ce s-a dovedit a fi de fapt miere falsificată provenită din.. ţineţi-vă bine, România!!!. Cel mai ieftin ulei de măsline de calitate bună este uleiul fabricat în Spania, el fiind, la aceiaşi parametri, mai rentabil faţă de cel din Grecia.

Iată că am ajuns şi la legume şi fructe, subiectul cel mai spinos, după părerea mea, atât în alimentaţia omnivoră, cât şi în cea vegană. Ne plac fructele şi legumele, sunt o componentă esenţială a dietei noastre. Dar ele nu sunt ieftine. Nici măcar în sezon, chiar dacă sunt produse la o aruncătură de băţ de locul în care stăm. Am văzut producători care preferă să le lase să se strice pe tarabe, după care le aruncă, în loc să scadă preţurile. Deşi cred că nu e vorba de producători, ci doar de vânzători. Cel care a muncit pământul cu sudoarea frunţii, până ce palmele i-au făcut bătături, preţuieşte fructele pământului, nu îşi bate joc de ele.

Ce-I de făcut?! Dacă aveţi un petic de pământ, chiar şi în oraş, cultivaţi-l. Când vă faceţi casă, în locul unor camere enorme şi greu de încălzit, lăsaţi loc şi pentru curte. O roşie sau un castravete cules din gradina personală vor fi de 100 de ori mai buni decât cei de la piaţă. Dar noi, cei din oraş, cei ce stăm în “blocurile gri”, de unde să cumpărăm produse bune şi sigure?! Ca linii de bază, cumpăraţi produsele când e sezonul lor (vor fi mai ieftine), de preferinţă provenind de la o distanţă cât mai mică. La produse de import, cumpăraţi pe cât posibil numai zarzavaturi din UE (atenţie, multe nu sunt produse în UE, sunt doar importate de o ţară din UE). Vara şi toamna conservaţi tot ce se poate conserva, congelatorul personal mare este mereu la modă pentru vegani! Sigur se găsesc şi produse congelate la magazin, dar dacă sunt mai vechi de 5-8 luni, deşi sunt în termenul de garanţie, încep să îşi cam piardă vitaminele. Plus că sunt scumpe. Ok, dacă în toiul iernii am chef de piersici şi le găsesc (da, existau, costau 30 de lei kilogramul şi veneau din America de Sud!!), nu e nimeni împotriva să îmi fac pofta… dacă îmi permit. Dar nu asta e baza alimentaţiei noastre.

E vară şi acum cumpărăm de la piaţă. Cu piaţa ţărănească… este un adevărat joc de noroc. Locuind dintotdeauna în apropierea pieţei Obor, unde îmi fac cumpărăturile, îi aud mereu pe oamenii de acolo vorbind: “Gică, ai luat şi tu o sticlă cu apă din aia albă pentru roşii?! Sigur, bre, era ieftină, a omorât toţi gândacii!” Ţăranii de azi folosesc pesticide şi îngrăşăminte “la greu” şi de cele mai multe ori incorect. Sticla cu apă albă nu avea şi prospect de întrebuinţare. Dacă se respectă regulile, pesticidele se neutralizează. Dar cine să le spună oamenilor aceste reguli?! Încă şi mai mult, se folosesc şi pesticide nepermise (numai dumnezeu ştie de unde le scot; de exemplu împotriva gândacului de Colorado mulţi folosesc pesticide organoclorurate, foarte toxice şi interzise pentru cartof sau alte legume). Aruncaţi cartofii dacă au un miros ciudat, de chimicale! În trecut, când întrebai, vânzătorii recunoşteau că “încurajează” culturile, astăzi au învăţat să nu mai spună. Să încercăm deci să alegem legume şi fructe mai mici, mai puţin.. spectaculoase. Băbuţa cu 3 salate mititele nu cred să le fi pus prea multe chimicale. Comercianţii cu salate uriaşe, ca cele din poveste sau cu ardei capia cât o lungime de braţ, însă… uneori mă pun pe gânduri… O altă soluţie, însă probabil nu ieftină, ar fi să cumpăraţi direct de la o gospodărie, unde ştiţi sigur că nu se folosesc chimicale. Dar cine garantează că producătorul respectă ce ne spune?! În fine, povestea este lungă şi dificilă; mai că îmi vine să vă recomand mai ales produsele din supermarket, unde măcar totul e verificat la sânge (aşa este, o firmă mare care produce şi desface legume şi fructe în UE nu îşi permite să se facă de ruşine, fiind găsită cu încărcături mari de pesticide în produse). Mai este ceva: are totuşi rost să dăm sume de 2-3 ori mai mari pe legume şi fructe bio?! Răspunsul meu (desigur, discutabil) va fi: da, dar numai pentru copii mititei. Pentru noi ajunge să spălăm bine de tot legumele şi, eventual, să ne bazăm pe ce ne creşte nouă sau părinţilor/socrilor, rudelor prin grădină. Din fericire, vegetalele adună mai puţine chimicale decât produsele de origine animală. Pentru că atunci când vine vorba de carne sau lactate, aş recomanda numai produse bio… De ce?! Pentru că aici se întâlnesc ades reziduuri peste limitele admise de medicamente, hormoni, antibiotice, administrate incorect său nepermis săracelor animale de fermă. Nici animalele din gospodarii particulare nu sunt lipsite de riscuri, pentru că şi aici multe sunt îndopate cu chimicale. Optând pentru o alimentaţie vegană, am scăpat de grija acestor otrăvuri…

Of, vroiam să vă vorbesc şi despre “uneltele” de bucătărie. Dar o lăsăm pe altă dată. Şi vă aştept cu întrebări…