Că m-am mai adunat şi eu pe acasă, vreau să vă povestesc despre două lucruri: primul, despre importanţa proteinelor vegetale, al doilea, despre calorii.

Întâi despre proteine şi pe scurt. Ori de câte ori aud întrebarea aceea… cu de unde-ţi iei proteinele, simt că mi se face piele de găină. Că mă apucă urticaria. Că mă enervez. Am explicat de ce. Pot pune aici pagini întregi de studii serioase care arată că sunt mari avantaje într-o alimentaţie în care proteinele vegetale domină sau sunt exclusive. Mai ales că ele vin “cu un bagaj”. Noi nu mâncăm proteinele purificate, ci cu alimentele ce le conţin şi care sunt pline de nutrienţi binefăcători. Deci, precum croitorasul cel viteaz, ochim şi “lovim” mai multe avantaje: proteine, vitamine, fibre, antioxidanţi, etc. Dincolo însă de discursul vegan, proteinele vegetale sunt “la modă” Mai marii Pământului şi-au dat seama că aşa nu se mai poate şi că trebuie să ne modificăm modul de alimentaţie. Trebuie să mâncăm mai sănătos, mai ecologic, mai economic. Fie că mâncăm numai proteine de origine vegetală, fie că realizăm combinaţii dintre proteine animale şi proteine vegetale (citeşte: “alimente ce conţin proteine de origine..”), lucrurile trebuie să fie puse în practică, trebuie puse în practică urgent. Până în 2050, peste 9 miliarde de oameni vor trebui hrăniţi pe Terra, iar accentul pus pe proteinele de origine animală nu este sustenabil. Pornind de la ideea asta, am participat la o şcoală de vară la Dijon, împreună cu câţiva studenţi provenind din România, Franţa, Polonia şi Bulgaria. Ideea de bază a fost să învăţăm cum să folosim proteinele vegetale provenite din leguminoase. Eu, alături de colegii francezi, am “plictisit” tinerii cu teorie, după care respectivii tineri au învăţat să facă pâine cu adaos de făină de năut, mazăre, etc. Au făcut chiar şi iaurt în care o parte din lapte era înlocuit cu proteine vegetale.Şi le-a ieşit foarte bine!

Acum, stau eu şi mă întreb, dacă proteinele vegetale se bucură de atâta interes în toată lumea, cum de încă mai aud întrebarea pe care o ştim cu toţii?! Cum şi de ce mai pune cineva la îndoială capacitatea leguminoaselor de a fi “carnea” de mâine?! Ştiu, obiceiurile se schimbă greu. Dar sunt convinsă că, mai de voie, mai de nevoie (că binele se mai face şi cu forţa..), oamenii viitorului or să îşi bazeze mai mult că cei de astăzi alimentaţia pe surse vegetale.

Acum, despre calorii. Cred că am, auzit cu toţii de calorii goale. Kilocaloria (sau Kilojoule-ul) sunt unităţi de măsură a energiei care ne este oferită de alimente. Ades spunem “calorie”, dar, de fapt, întotdeauna ne referim la kilocalorii. Acum, caloriile rămân calorii oricum, ele nu sunt goale, pline sau mai ştiu eu cum. Denumirile respective se referă la altceva: dincolo de energie (deci de calorii), alimentele ne aduc şi substanţe nutritive strict necesare pentru bună noastră funcţionare. Dacă mâncăm alimente foarte dezechilibrate, care aduc aproape numai calorii şi niciun nutrient util, atunci chiar că sunt.. goale. La drept vorbind, nici chiar aceste alimente nu sunt inutile cu desăvârşire, pentru că acele calorii vin mai ales din carbohidraţi şi lipide, care, la rândul lor, sunt folosite de organism şi pentru altceva decât pentru producţia de energie. De exemplu, sigur că o lingură de zahăr ne aduce calorii goale, deşi glucoza în care se va transforma zahărul este obligatorie pentru bună funcţionare a creierului, inimii, hematiilor şi a muşchiului în activitate intensă. Ba glucoza în cauză are şi roluri funcţionale şi structurale de detaliu, dar foarte importante pentru noi. Însă… lingura de zahăr nu ne aduce vitamine, minerale, proteine, antioxidanţi… Nu ne aduce nici măcar (de exemplu), vitamina B1 care este necesară chiar pentru bună metabolizare a glucozei!!! Iată deci un exemplu, zic eu, edificator asupra a ceea ce înseamnă calorie goală. O să spuneţi că nu mâncăm zahăr ca atare… ba da! Eu vă îndemn să vă gândiţi la alimente şi, mai ales, băuturi, care nu aduc aproape nimic altceva decât… zahăr (şi chimicale..)! Bun, dacă această de linguriţă de zahăr este însă adăugată într-o felie de tort făcut din avocado, cremă de caju, fulgi de ovăz (deşi aş prefera ca în loc de zahăr să pun pastă de curmale), lucrurile se schimbă. De ce?! Pentru că, deşi tortul are (din păcate), multe calorii, el ne aduce şi fibre solubile şi insolubile, acizi graşi omega 3, o mulţime de minerale şi vitamine lipo şi hidrosolubile, antioxidanţi… şi câte şi mai câte.

Sigur, avem nevoie de calorii. Avem nevoie de energie. Altfel nu am putea trăi. Chiar şi cei mai sedentari dintre noi au nevoie de calorii. Dar ori de câte ori mâncăm, e bine să alegem, mai ales când vine vorba de alimente calorigene, acele produse care sunt în acelaşi timp bogate în proteine, vitamine, minerale, fitonutrienti, etc. În felul acesta suntem siguri că energia mâncată e “bună” şi provine din “calorii cuminţi”. Amatorilor de dulciuri (între care mă număr şi eu!) le spun că au făcut o mare… afacere dacă sunt şi vegani! Dulciurile vegane sunt de regulă cu mult mai sănătoase decât celelalte şi mai lipsite de calorii goale. Şi acum spre bucătărie… să “comitem” ceva care să ne bucure şi simţurile, dar şi metabolismul ☺